Obiceiuri

Lucrez, mai nou, la un proiect de fitness. Mi-am zis sa fiu fit, un tip cu conditie fizica buna, sa nu zic foarte buna. Puschea pe limba! Desi observi, daca ai ochi de scientist, ca nu operationalizez atributul de “bun”. Mi-am zis ca voi implementa un obicei sanatos, acela de a alerga. Zicerea cu pricina se intampla acum mai bine de patru saptamani. In fiecare zi, gandul unei alergari imi vizita mintea – trimis, fara indoiala, de ingerul meu pazitor ori de vreo zana buna (la suflet, mai, la ce te gandesti?) din alta dimensiune. Asadar, la inceput cum se spune in povestea biblica a fost Cuvantul, de fapt, gandul. E adevarat ca in urma gandului, se ivea cuvantul – rostirea unei declaratii inspaimantatoare: “Vreau sa alerg… Dar de maine.” Asa a inceput.

Inainte de marea sarbatoare crestineasca am efectuat pe inserat o plimbare solitara prin parcul Politehnicii cu gandul unei “clisme” mentale. La un moment, cum paseam agale printre cativa stropi de ploaie rataciti, ma fulgera intentia! Ma trasni deodata. M-am trezit alergand ca si cum eram in transa. Seramis alearga? Il fugareste careva? Nu. Chiar alearga. Asa, pur si simplu, fara motiv. Dupa cinci minute, transa s-a incheiat odata cu suflul meu. Sufletu-mi renuntase la corp. M-am oprit ca sa-l aspir la loc, nu care cumva sa o ia la sanatoasa dintr-o inertie astrala. Mi-am revenit treptat. Mi-am recuperat sufle(ul)tul, dar nu m-am trezit din uluiala care m-a insotit in tot drumul spre casa.

Pentru tine, un cititor/o cititoare antrenat(a) pentru maraton, probabil, ti se pare un nimic. Dar pentru mine a fost un lucru mare. O sarbatoare! Am repetat experienta si am vazut ca e bine, dupa se exprima un clasic intr-o carte cu povesti. Asa ca, azi voi alerga… din nou. O repriza sau doua a cate 5 minute. Razi? Ah, mosuletul, deja rablagit de la o varsta tanara! Insa, tu nu stii, ca eu sunt in recuperare dupa aproape 15 ani de consum a 20-30 de tigari zilnic; in prezent, fiind abstinent. Am renunt in urma cu mai bine de 6 luni la un obicei nesanatos (urmeaza sa-mi ridic o mica statuie, dupa ce rezolv problema cu spatiul domestic). De fapt, de aici a inceput totul, cu ajutorul unui grup si unui profesor de psihologie, Adrian Nuta, probabil, unul dintre cei mai mari profesori din psihologia romaneasca; evident, in afara de mine! (hihihi!)

Anul trecut, in iarna, am reusit sa renunt la mizeria de care eram dependent. Atunci am aflat ca pot schimba aproape orice obicei. Dar nu pe toate dintr-o data, ci unul cate unul; rand pe rand. Nu sunt un zeu, desi mi-ar placea teribil. Sunt om, un muritor, care poate face multe, dar treptat si cu efort. Nu orice fel de efort. Un efort orientat cu inteligenta! Motiv pentru care ma preocupa nu doar efortul volitiv, ci in aceeasi masura inteligenta (nu in sens psihometric).

Da, o repriza sau doua a cate 5 minute de doua ori pe saptamana. Aceasta imi e intentia. Inca lucrez la implementarea ei. Nu a devenit OBICEI. Deocamdata. Insa, stiu cum anume pot lucra. Dispun de o tehnologie (cunoastere aplicata) oferita de psihologia stiintifica. (sac!). Unul dintre principiile acestei tehnologii s-ar putea numi, zic in limba engleza – imi place cum suna: tiny habits.