două surse ale nefericirii de zi cu zi

Sa-ti povestesc cateceva despre nefericire sau despre cum reusesti sa fii nefericita. Trebuie sa fac mai intai urmatoarea precizare. Daca ai un trai decent si un setpoint al fericirii (determinat genetic) undeva in media statistica (adica nu ai tendinte depresive accentuate) poti experimenta fericirea adesea, caci odata ce nevoile de baza iti sunt satisfacute si nu exista amenintari la acest nivel poti trai la un nivel cel putin peste medie de fericire. Cand aceste doua conditii, un setpoint in medie si nevoile de baza asigurate, sunt satisfacute, cred eu ca ne cramponam de alte surse ale nefericirii.

Si, pentru ca sunt un animal social impulsionat de altruism si, cateodata, filozof, iti dezvalui unele din sursele nefericirii tale:

Iluzia unui sine (eu) continuu separat de realitate

Iluzia ca poti controla realitatea

Crezi despre tine ca esti cineva, un sine, mai degraba neschimbator si continuu, adica esti acelasi de la un moment la altul pe axa timpului. Te definesti intr-un fel fix si crezi ca ai o identitate de sine fixa si unitara. Crezi despre tine, spre exemplu, ca esti inteligenta sau sociabila nu doar acum, ci in permanenta, in fiecare clipa, chiar si atunci cand este evident pentru orice observator ca esti proasta si deloc sociabila. Insa, tu nu poti admite asta, iar daca cineva iti comunica observatia lui, te simti profund jignita sau ranita. Nu poti pentru ca nu esti constienta de schimbarea sinelui. Un alt sine la acest moment face dovada de prostie, dar tu nu surprinzi asta, pentru ca tu crezi despre tine (esti identificata!) cu trasatura de inteligenta sau sociabila. Iluzia sinelui ne-schimbator este de regula polarizata pozitiv. Desi, declaram despre noi ca suntem persoane cu calitati si defecte, rareori suntem dispusi sa admitem ca suntem posesori si de calitati negative si suferim cand altcineva, mai ales investit afectiv, ne comunica asta. Sinele nu este fix, este schimbator, asa ca imaginea de sine poate deveni relativa la contextul in care te afli. Uneori faci dovada de prostie, alteori de o inteligenta inalta. Traiesti cu iluzia ca esti una singura, ca ai un sine unitar, o esenta prin care te definesti. Nimic mai neadevarat. Sinele este schimbator si relativ la context. In realitate, nu esti una singura, ci mai multe care se succed de la un moment la altul, de la un minut la altul. Nu esti un S (sine); esti S1, S2, S3… Daca ai fi un autobuz, iar acesti S calatori, fiecare S va dori sa treaca la sofat si sa manevreze autobuzul in directia pe care si-o doreste. Tocmai de aceea orice om experimenteaza motive si dorinte contradictorii si, uneori, nu reuseste sa opteze. Mai multi S sunt in conflict pentru scaunul soferului ca fiecare sa o ia in directia dorita.

Daca prin nu-s ce procedura chirurgicala (soptita de extraterestri cumsecade!) iti e inlocuita o parte din creier sau un picior cu alte parti, mai crezi ca esti aceeasi sau acelasi? Credinta ca esti aceeasi te plaseaza in zona dualismului (exista un suflet sau o substanta imateriala distincta de corp). In consecinta, aceeasi credinta este transferata in planul spiritual: daca exist ca entitate unitara si ne-schimbatoare, dupa moarte ceva se va desprinde si va continua sa exista undeva (dupa caz: planuri astrale, constiinta absoluta, Rai). Esti in ILUZIE. Desi acum stii, sunt convins ca nu ma poti crede. Totusi, poti cerceta cum diferiti sine se perinda moment cu moment, dintr-o situatie in alta. Uneori par a fi aceiasi, alteori nu.

Sa trecem la urmatoarea iluzie care este strans conectata la prima in felul urmator. Daca tu crezi ca esti aceeasi acum ca si in viitor (cu unele schimbari, insa in esenta esti aceeasi!), vei dori si te vei crampona ca si realitatea sa fie asa cum este acum si in viitor, aflata fiind intr-o situatie pozitiva sau fericita, si pe revers, in cazul negativ sau mai putin fericit, vei spera si te vei stradui, uneori cu eforturi nebunesti, sa modelezi realitatea conform asteptarilor tale. In prima situatie vei dori si te vei crampona ca realitatea sa continue la fel. Iar in a doua situatie vei spera (si, uneori, ruga!) si te vei stradui ca realitatea sa se schimbe si sa fie cum vrei tu, cum te astepti, cum iti doresti. Indiferent de situatie, vei fi tentata sa crezi intr-o forta supranaturala, intr-un zeu sau, poate, doar intr-un univers ordonat (si constient) care-ti poate raspunde sau te poate sprijini in eforturile tale.

Adevarul plin de cruzime, ca sa fiu dramatic, este ca realitatii nu-i pasa de eforturile si realizarile tale, de dorintele, aspiratiile tale si nici pe departe nu interactioneaza cu gandurile tale “bune” si “rele”. Oamenilor din jurul tau le pasa, insa realitatii nu. Realitatea este indiferenta si injusta in sensul ca este supusa intamplarii si sanselor. Cand afirmi ca nimic nu e intamplator, iti exprimi, de fapt, dorinta ca realitatea sa fie ordonata. Fiind ordonata, devine mai previzibila, astfel incat tu poti cunoaste (intr-o anume masura) ceea ce urmeaza. Intr-o lume previzibila poti trai mai confortabil, pentru ca o astfel de credinta iti reduce anxietatea raportata la incertitudine si necunoscut.

Poti crede cu usurinta, deoarece esti biasat de unele dintre cele mai frecvente biasuri (bias de confirmare si profetia autoimplinita), ca realitatea “se invarte” dupa cum gandesti tu despre ea (sau despre o persoana sau orice altceva) si dupa cum actionezi tu. Realitatea nu se invarte dupa tine indiferent cine esti si ce crezi tu sau ce trairi inaltatoare si nobile simti tu in raport cu ea.

Realitatea este. Nu face favoruri, nici defavoruri, nu sprijina pe nimeni si nici nu pedepseste, dupa cum nici nu iarta si nici nu iubeste. Este NEUTRA si curge INTAMPLATOR. Nu este fixa, ci este dinamica, adica schimbatoare in mod aleator. Sa vrei sa controlezi realitatea (din care tu esti parte) este ca si cum ai vrea sa desenezi forme geometrice pe apa unui lac si sa fii dezamagit(a), frustrata si nemultumita ca desenele tale dispar in apa lacului. Odata ce stii ca realitatea este neutra si intamplatoare, tendinta ta de a o controla aproape ca dispare si, odata cu ea, se reduce incordarea asociata unor eforturi inutile si zadarnice. La fel cum nu poti face ca IPhone-ul sa-ti gateasca la fel de bine stii ca nu poti face ca Realitatea sa fie cum ai nevoie sau sa ramana pe loc. Poti face atat cat depinde de tine – schimbi ceva in actiunile si deciziile tale si, in rest, te poti relaxa. Poate realitatea iti “va raspunde” dupa cum te astepti sau poate nu.

Cred ca experienta interioara a fericirii este adesea blocata de anxietate inalta si stres. Nu poti fi fericit(a) cand suferi narcisic, cand esti incordata, cand te afli sub presiune, cand esti impovarata cu responsabilitati si sarcini de rezolvat (ieri!). Poti deveni, cred eu, mai fericit(a) sau, cel putin, mai relaxat(a), cand intelegi ca realitatea este asa cum este independent de tine si cand renunti la a mai desena sau scrie pentru posteritate in apele lacului.

Nu stiu daca poti fi mai fericita odata ce ai devenita constienta de aceste iluzii si nici daca te vei raporta la realitatea si la existenta ta in acord cu ideile de mai sus. Totusi, sunt aproape convins ca libertatea ta se extinde ceea ce e totuna cu a afirma ca dispui de o perspectiva mai larga asupra lumii si vietii si te simti mai liber(a) si mai relaxat(a) in deciziile si actiunile tale.