Ce parere ai de o fantezie impreuna cu mine? (Now, I’ve got your attention).
Hai sa ne imaginam ca tie iti place sa vizionezi filme. Deoarece iti plac, urmaresti filme aproape in fiecare seara. Eu, intruparea unui duh malefic (sau ghidus, dupa preferinte), iti propun o afacere. Nu orice fel de afacere. Pentru tine, am presentimentul ca aceasta afacere te va lansa in al noualea cer. Sunt sigur, ca n-ai mai auzit de o asa scorneala pe care o vei cataloga, sunt convins, ca venind din partea unui tip cu retard mintal. Propunerea mea pentru tine este urmatoarea:
Tu continui sa vizionezi filme, iar eu te platesc!
Te platesc, repet eu, ca sa-ti intre bine pe ureche, eu fiind, dupa cum vezi, intr-o ureche. Vei primi pentru activitatea ta diurna de fiecare zi, deosebit de solicitanta fizic si intelectual, o suma de bani semnificativa (in traducere, suma respectiva reprezinta un plus de valoare la veniturile tale.) E adevarat, ca ai dat lovitura? Te-ai asigurat de o suma de bani zilnica. O super-afacere! Tot ce ai de facut este sa faci exact acelasi lucru: te asezi in pat/canapea si urmaresti filmul. In ziua urmatoare, poti merge la bancomat si extrage suma promisa, conform intelegerii.
Iti place fantezia cu mine? (hihi!). Sper ca nu ai salariu de CEO la corporatie. Ma intelegi tu. Acum, te invit, la o lectie de gandire stiintifica (nu trebuie sa fii om de stiinta ca sa gandesti astfel). In psihologie, dupa cum stie orice student mai acatari, avem o teorie grozava, indraznesc s-o calific, dar cu aplicatii limitate in privinta motivarii oamenilor. Teoria (conventionala) a recompensarii porumbelului ne arata ca, atunci cand recompensam un comportament, el tinde sa se repete. (intarire pozitiva in jargon de psihologi).
Conform teoriei, predictia, in cazul nostru, ar fi : daca eu te recompensez, atunci cel mai probabil este ca tu sa repeti comportamentul asociat recompensei, adica vei viziona in continuare filme, in timp ce contul tau creste. Te poti abtine? Nu, nu e un atac la persoana. Nu cred ca esti un porumbel ori o porumbita.
Insa, pentru cat timp? O saptamana, doua saptamani? Daca peste zece zile, imi vei cere o marire de “salariu”? Daca vei face asta, care ar putea fi explicatia? Ce se va intampla, daca peste o saptamana sau doua, nu iti mai ofer recompensa? Vei continua sa vizionezi filme seara de seara sau cu pauze de o zi, doua sau trei?
Nu e nevoie sa-ti bati capul cu aceste lucruri. Te poti servi de ele, intrucat sunt deja lamurite in psihologia motivationala, si chiar profita in sens pozitiv, manipuland motivatia angajatilor (daca esti un factor de decizie in HR). Sa revenim.
Daca eu te platesc un timp suficient, se prea poate ca tu sa intelegi ca din moment ce esti platita, trebuie ca activitatea (a viziona filme) sa nu fie tocmai placuta, devenind o activitate care trebuie realizata conform intelegerii noastre. Pe termen lung (discutabil cat de lung), motivatia ta de a viziona filme va descreste in intensitate, conditionata fiind de asteptarea recompensei financiare. Exprimat diferit, placerea de a viziona filme se va diminua, ceea ce va duce, (aproape) inevitabil, la renuntarea de a mai derula aceasta activitate “solicitanta”.
In alte cuvinte, motivatia intrinseca a devenit, pe termen lung, una extrinseca. Desi, initial, iti placea sa vizionezi filme, de la un moment dat incolo, ca urmare a recompensei primite, placerea ta s-a diminuat pana la un prag de la care, incetarea recompensei atrage dupa sine renuntarea la vizionarea de filme. Iar asta nu inseamna ca nu vei mai merge la film ori ca vizionarea de filme iti provoaca o stare de greata sau suferinta.
Vrei sa aplicam teoria la serviciul tau? Doamne, Doamne, ce-o sa ma injuri! Daca ai citit cu mintea treaza (nu in starea alfa), te-ai prins deja de figura, ne-fiind nimic complicat, daca ai o minte clara, in teoria psihologica. Nu te-ai bunghit? Urmeaza ziua de sambata, o zi libera (probabil), in care poti medita pentru a-ti spori sansele unei revelatii la problema motivarii pe termen lung. Daca n-ai dispozitie de meditatii carteziene, iti poti consulta psihoterapeutul si, daca n-ai unul, poti apela la profesorul din facultate sau la domnisoara de la HR.