“Me, Myself and Irene”

“Me, Myself and Irene”

Poate ai vazut acest film de comedie cu Jim Carey. Daca nu, merita sa-l vezi. Este un film bazat pe o teorie de senzatie (science-based). Esti mai multi, nu unul singur. Sinele nu este acea entitate unica, fixa si stabila in timp, desi senzatia de a fi acelasi persista in fiecare zi (mai putin cand dormi profund).

Daca nu-ti plac filmele, poti incerca o scurta lectura aici. Si aici.

Chiar si pisicutul (om fiind, pardon, m-am incurcat), fara a suferi de tulburare dissociativa, manifesta mai multe euri. In tandem cu acesta, cu crinul se intampla de curand aceeasi dandana – este mai multi, nu unul, singur (unul dintre ei fiind liderul opozitiei; hihi!). In neurostiinte exista o teorie care explica inconsecventele, cateodata, surprinzatoare, din comportamentele umane.

Absenta sau ambiguitatea experientei subiective de a fi acelasi eu te califica pentru tulburare mentala. Dar iti amintesti cine esti azi, la fel ieri si poti paria ca maine iti vei aminti de ziua in curs experimentata de acelasi eu subiectiv (nu eu, Tu, in mod obiectiv ne-fiind acelasi). Inclin sa cred ca si cele personaje din scena politicii pot trece examenul clinic, desi n-as paria pe asta, cel putin pentru unul dintre ei.

 La ce iti poate fi utila aceasta cunoastere contra-intuitiva? (contra-intuitiva! da, deoarece ai sentimentul ca esti acelasi azi, cu cel de ieri, dupa cum te astepti ca maine, dar si poimaine sa fii acelasi sine; ti se pare ca ma repet? Ma straduiesc sa fiu acelasi… cu cel de acum cateva minuteJ).

Daca esti o colectie de euri (teoria sinelui-manunchi), mai gasesti un sens in a-ti judeca moralizator actiunile, in a te condamna irevocabil? Ma tem, spre binele tau, ca dispare tendinta catre un extremism nevrotic exprimat, adesea, prin cuvinte precum: niciodata (nu mai fac), trebuie, neaparat, definitiv, absolut. Experienta ta (subiectiva) devine relativa in contact cu datele (reale!) ale realitatii.

Tu poti deveni o fiinta maleabila (esti in n ipostaze!), iar asta nu inseamna fara limite. Doar ca in raport cu provocarile vietii, faci dovada de flexibilitate. De exemplu, daca ai un Eu care alege A si altul care alege B, stii bine ca vei avea nevoie de un Eu care mediaza intre cei doi (uneori, acest rol e jucat de un psiholog meserias sau un prieten bun ascultator). Urmeaza o negociere – varianta de compromis intre A si B. Iar asta fara scene melodramatice (promovate de telenovele) in public.

Implicatiile unui sine manunchi (colectia de euri) sunt profunde. Ceea ce este aproape garantat, cand te prinzi din toti rarunchii de aceasta idee (aparent simpla), este ca iti poate schimba radical atitudinea in raport cu evenimentele vietii pe de-o parte, iar pe de alta parte, in raport cu tine insati. La o viata frumoasa contribuie semnificativ, cred eu, intelegerea profunda a acestei idei:

Esti mai multi (o colectie de euri), nu unul singur (un eu/sine).