Gandeste-te la urmatorul scenariu. Maria, o femeie de 30 de ani, isi doreste sa testeze ipoteza, tine-te bine, “toti barbatii sunt misogini”. Asa ca pleaca in cautarea barbatilor, deloc dificil de gasit, daca nu e cumva relocata in Antarctica. De fiecare data cand intalneste un barbat ii aplica, cu ajutorul unei priviri lingusitoare, un scurt chestionar pe subiectului misoginismului. Cu fiecare mascul, identificat ca misogin, se simte tot mai increzatoare ca ipoteza ei este corecta.
Oare stie de biasul de confirmare? Daca unul dintre barbatii chestionati nu se dovedeste misogin, ipoteza ei este incorecta. Exista aceasta posibilitate si ea poate fi testata. Si chiar trebuie testata. Insa Maria, in cazul in care se afla in Antarctica, are la dispozitie putintei barbati. Si-ar putea restrange cercetarile doar la colegii ei. Caz in care, mai poate generaliza? Si daca da, in ce masura?
Sa revenim la realitate. Maria nu gandeste stiintific. Ea cunoaste niscaiva amici si colegi care se dovedesc in cateva interactiuni misogini. Ce crezi ca gandeste Maria si povesteste prietenelor? “Toti barbatii sunt misogini”. Maria noastra a observat cateva cazuri particulare si emite o concluzie generala in baza lor. Face o eroare cognitiva.
O poti intreba pe Maria urmatorul lucru: “Chiar toti barbatii sunt misogini?” Daca nu e fumata si cu o inteligenta in medie, are sanse mari sa-si descopere eroarea. “daca nu toti, macar cei pe care-I cunosc eu” ar putea fi raspunsul corect (adevarat). Ei, nu chiar! In propria ei perceptie acesti barbati sunt misogini. Colega ei de birou, Ana, intrebata fiind in aceasta chestiune (de interes nationa), considera ca doar doi din cei cinci barbati amintiti de Maria sunt misogini. Confuza fiind, te orientezi catre o a treia opinie si intrebi o alta colega in legatura cu problema. Surpriza. Dansa nu a observat misoginismul celor cinci indivizi.
Ce concluzie poti trage? Maria, probabil, se inseala din motive obscure (doar la psihanaliza pot fi devoalate, of course!). Dar la fel de bine si probabil, Ana si cu cealalta se inseala. Sunt necesare cercetari suplimentare si masuratori obiective pe tema misoginismului. Insa, cui ii pasa?! Poate doar daca se intampla sa ai o pasiune pentru valoarea adevarului.
A sti si a crede sunt lucruri diferite. Cand ai opinii, de exemplu cand crezi ca barbatii sunt misogini, nu inseamna ca stii. “A sti” (sau stiinta) are de-a face cu cautarea “adevarului”. Cand avem opinii, avem doar opinii indiferent de eleganta exprimarii lor. Te poti exprima si in versuri iambice.
Opiniile nu au legatura cu adevarul, ci cu credintele aceluia care isi exprima opinia. Tocmai de aceea, este usor ca oricine sa-si enunte (sau debiteze) opiniile sau ceea ce crede el/ea despre cutare lucru sau eveniment. Iar credintele cuiva (oricine) pot fi profund gresite (fara legatura cu adevarul obiectiv). Daca te increzi in aceste opinii care au in spate credinte gresite, unde nimeresti? Pe o cale gresita si ajungi unde? Nicaieri, desi poti trai cu impresia (in iluzie) ca esti acolo unde “trebuie” (cine spune ca trebuie?).
Nu crezi, ca ar fi intelept, sa afli pe ce fel de dovezi se sprijina opiniile acele persoane? Credintele si dovezile (obiective) sunt lucruri complet diferite. Nu crezi, ca din aceasta perspectiva, devine cel putin dubios sa te increzi (cateodata cu naivitate) in opiniile cuiva indiferent de rangul/statusul sau?