Genele, bate-le vina

Esti insarcinata. Iti faci un test ADN, pentru ca vrei sa te asiguri ca vei avea un copil sanatos. Primesti rezultatele. Conform acestora, exista o foarte mare probabilitate pentru aparitia unui retard mental sever sau profund. Sunt 90 la suta sanse ca nou-nascutul tau sa aibe retard mental. Stiind asta, ce vei alege? Il nasti sau nu? Dar ai dreptul asta? Continuarea sarcinii ti se pare un lucru bun sau rau? Dar intreruperea ei? Ca urmare a unor abilitati telepatice peste medie, simt ca vei renunta la sarcina. Cine isi doreste un copil cu retard? Nimeni, cu exceptia unor fanatici religiosi, care cred ca e dat de la zeu si, prin urmare, trebuie pastrat.

O mamica ar putea sti acest rezultat in urma unui test ADN. Pot fi rezultate care ofera riscurile pentru o sumedenie de alte boli, probleme psihiatrice si fizice. Are parintele dreptul moral de a alege, daca va continua sau intrerupe sarcina? Cum evaluezi decizia ei dintr-o perspectiva morala? Ca sa complicam lucrurile, de la ce procent (80, 70, 50, 25, 15 %) de risc vei renunta la sarcina?

Probabil, in viitor, intr-un spital modern, parintii vor primi, in urma unei testari genetice, o lista cu riscuri de boli care pot aparea la copil in cursul dezvoltarii. Bineinteles, daca vor dori asta, daca vor dori sa fie informati cu privire la riscurile de sanatate ale progeniturii lor, cu atat mai mult cu cat societatile de asigurari de sanatate ar putea sa solicite astfel de teste. Mai mult, vor putea afla chiar profilul de personalitate al prichindelului sau prichindutei asociate chiar si unor domenii de activitate potrivite. Astfel, ambii parinti vor sti cum e cel mai potrivit sa se raporteze la copil, cum sa-l motiveze, sa-l stimuleze intr-o directie sau alta. Insa, implicatiile morale vor fi pe masura.

 “Sunt 75 la suta sanse sa fie introvertit” sau “sunt 23 la suta sanse sa dezvolte o tulburare de anxietate, in cazul unor circumstante favorizante cum ar fi… ”. Oare este bine sau rau sa stii? Il mai faci, intr-o lume care favorizeaza extravertii? Daca-l faci totusi, pentru ca nu exista riscuri majore, oare nu vei deveni o hiper-anxioasa, cautand sa-I asiguri cele mai ferite circumstante de viata? Exagerez putin (ma indoiesc ca lucrurile vor fi asa precise, chiar si in termeni probabilistici!), insa o sumedenie de variabile vor trebui luate in considerare cand vei avea de luat decizia continuarii sau intreruperii. Inchipuieti o lista luuuunga cu diferiteprocente combinate cu variate conditii de mediu (alte procente) pentru trasaturi de personalitate, tulburari psihiatrice, retarduri, boli, capacitati cognitive si motorii si tipuri de inteligenta. Fara indoiala, ca se poate intampla ca unii parintii nevrotici sa renunte la fetusi pana cand vor avea unul (sau doi) cu profilul dorit, poate, unul dintre cele mai de succes conform modelelor sociale. Chiar ei, fiind astfel de modele!

In acest viitor (la unii deja a sosit), mi se pare de la sine inteles, ca psihologii, specialisti in genetica comportamentala, vor fi la mare cautare, oferind servicii de consiliere genetica, aproape sigur, la preturi piperate (la concurenta, probabil, cu biologii cu master in psihologie). Genetica comportamentala nu e beletristica! N-are nimic romantic. Dar asta e alta discutie. Miza va fi interpretarea rezultatelor din acea lista, care devine o responsabilitate deloc comoda pentru consilier, pentru ca parintele va lua o decizie pe baza ei. Ups! Poate e cazul sa ma trezesc din fantezie? Responsabilitatea exista si in prezent, cand puneti diagnostice, dragi psihologi si viitori psihologi. Dansele sunt ipoteze diagnostice, care nu trebuie confirmate! In aceeasi masura, ele pot fi infirmate. Da, au acest drept de la nastere, ca sa zic asa. Insa, e adevarat ca trebuie sa cauti si dovezi care-ti contrazic ipoteza, nu doar dovezi care-ti sustin ipoteza. Eviti, astfel, cazul clasic de bias de confirmare. Parca nu mai este in plin debut psihotic?! Pare sa aibe multe din simptome?! Si, simultan, multe din “simptomele” unei vieti sanatoase! Mi se pare intelept sa verifici de multe ori inainte de a-i murmura (posibil pacient sau insotitorilor), macar, schizofrenie ori alta nazbatie de eticheta, potential iatrogena.