În psihologia evoluționistă, acei inși care exploatează și profită de resursele comunității, fără să ofere înapoi, sunt free-riders sau prădători. Exploatează oameni și situații numai în beneficiul propriu, nedând mai nimic la schimb, vizavi de tot ceea ce ține de bani, proprietăți, putere/status și sex. Au grijă să evite responsabilitatea, să pară că vinovați sunt alții (sau sistemul!).
Călăresc ierarhia socială prin minciună, intrigă și învrăjbire. Leadershipul lor e toxic și poate provoca, alături de stres emoțional, dezgust și greață, iritare și revoltă, dar mai important, pagube sociale. Dacă se îngroașă gluma, dispar în ceață. Nu revin ca orice om cumsecade și decent cu compensații morale, psihologice sau materiale.
În științele sociale există de ceva vreme în discuție această problemă a free-riders. Dacă ai uitat, sunt acei inși care profită maxim de serviciile și resursele publice, ale unei comunități sau societăți (asistență medicală, socială, pensie (de ex, specială!), educație, salubritate și altele), fără să ofere nimic la schimb evitând orice fel de răspundere. Pe scurt, e vorba de comportamentul parazitic, de căpușare a vietății numită societate umană. Întrebarea de bază e cum limităm fenomenul, ce măsuri pot fi luate.
De la asta trecem în știința personalității ca să facem legătura (de leuștean). Dacă îți vine să crezi, există un model, pe numele lui HEXACO (acronim), în care apare factorul H ce măsoară exact tendințele prădătoare. Mi se pare inovativ, deoarece, spre deosebire de Big Five, cel mai popular în domeniu, aduce în lumină această nouă dimensiune a personalității: factorul H sau humility-honesty. (Ca să pricepi ce scriu aici e musai să te uiți pe model la link-ul menționat cu roșu.)
Acest H are o încărcătură psihomorală. E un factor ce indică tendințe comportamentale ce pot fi prin efectele lor periculoase. Când H e mic, avem un profil predispus la înșelăciune și free-riding. Pe invers, când H e mare (peste mediană) avem un profil predispus la corectitudine și dreptate socială.
Ce trebuie să înțelegi tu din asta? Dacă în profilul tău apare H mic nu înseamnă automat că ești un prădător. Însă, în personalitatea ta apare tendința de free-rider ce se poate exprima de minune într-un mediu favorabil. Iar dacă H-ul e mare, nu înseamnă automat că ești un justițiar, ci că ai o tendință către… Un profil trebuie lecturat laolaltă cu mediul particular de viață.
Cred că e important să înțelegi, mai înainte, câțiva termeni. Primul e factorul de personalitate. E un concept abstract, mai precis, o entitate statistică. Presupune o analiză multifactorială pe o puzderie de răspunsuri la itemi ce descriu comportamente și pe care n-o pricep ca să-ți povestesc cu claritate (tut mir leid! ;)).
Al doilea e tendința comportamentală. Înseamnă un imbold biologic spre acțiune ceea ce nu e totuna cu exprimarea lui. Spre exemplu, o persoană cu tendință opoziționistă (A mic de la factorul Agreabilitate) se poate abține în relații sociale cu miză pentru ea. Dar nu și în relații apropiate, unde își dă arama pe față, adică se pune contra la aproape orice. Getting along cu o persoană cu A mic devine un lucru dificil comparativ cu cazul unei persoane cu A înalt unde e relația e lejeră. Acest ”getting along” devine și mai dificil dacă profilul are și un O înalt (factorul Openess) sau un H înalt (Honesty-Humility).
Tendințele ce sunt descrise de inventarele de personalitate sunt, evident, tipare mentale, emoționale și de conduită. Apar în multe și diverse situații și alcătuiesc diferențele dintre oameni (chiar și alte mamifere). Exprimarea lor e în relație cu stimularea din mediu și un relativ prag de activare (vezi mai jos).
Simt nevoia să îți atrag atenția asupra unei prejudecăți moraliste. Orice factor sau profil de personalitate nu e în sine rău sau bun, corect sau incorect, sănătos sau nevrotic. Atracția pe care persoana cu un H mic (șmecherul) o are pentru bunuri de lux sau putere și prestigiu nu o face rea sau incorectă. La fel cum, o persoană cu H înalt (idealistul/justițiarul) nu e per se corectă sau bună. E vorba de consecințele faptelor, nu de cum simte fiecare.
Orice persoană, indiferent de personalitate, e influențată de mediul particular în care se află. Spre exemplu, provocarea ostilă, să zicem de la job, declanșează tendințele agresive mai ales în persoanele mai urâcioase, adică cu A-ul micuț, A-ul de la Angry Birds :)).
Ca să înțelegi mai clar, personalitatea funcționează după principiul gradientului sau ca termostatul. Depinde ce temperatură ai setat și cât de frig/cald e afară din casă. Cineva cu A mic se declanșează agresiv ușor la cea mai măruntă provocare (cu cât A e mai mic cu atât ”pragul” declanșării/sensibilității e mai jos). In timp ce altcineva cu A mare (pragul e sus) tolerează mai multă provocare până îi sare muștarul. Fiecare factor e ca un reglaj pe termostat. Iar fațetele factorilor (ca Gentleness de la A) sunt reglajele de finețe ce contribuie la reglajul general (factorul).
Fiindcă avem o știință a personalității, să facem câteva predicții. O persoană cu H foarte mic care trăiește într-un stat ca Germania, de exemplu, cu puțină corupție (nu e sistemică), ce șanse are să poată prospera prin mișmașuri și exploatarea altora mai onești? Are mai multe ori mai puține prilejuri? Evident, într-un stat cu instituții puternice și cu justiție socială, va avea foarte puține oportunități. Deci, prin forța circumstanțelor va acționa ceva mai cinstit dar, în continuare, profitând locco. Însă, pagubele vor fi, mai probabil, limitate local și personal (Mda, poate visez ca un idealist:)).
Dar dacă șmecherul se mută într-o altă țară, unde există corupție sistemică, ce poți anticipa cu ușurință? Crește probabilitatea unor acțiuni necinstite, urcând în vreo ierarhie socială spre poziții de putere și de aici producând pagube extinse, uneori, afectând generații de oameni. Dar fiecare cu circumstanțele sale de viață. Poate ajunge șef de bandă mafiotă sau găinar, șef de partid, de aministrație publică sau director executiv. Selbstverständlich, chiar și președinte! Omenirea se poate lăuda (în prezent) cu niscaiva dictatori unde H-ul e în mod corespunzător minuscul.
H-ul mic (de-l scapi printre degete) e reglat (nu el în sine, ci exprimarea lui!) nu numai de un mediu sever și onest reglementat, care dacă vine încă din copilărie poate tempera tendințele H mic. Ci și de alți factori, cum ar fi X mic (introversie) și E mare (E de la factorul Emoționalitate). Într-adevăr, ecuația personală se complică. Introversia și emoționalitatea mare ponderează acțiunile unui ins viclean și profitor. Un E mare oprește prin frică de rănire, anxietate sau prin sprijinul căutat la ceilalți, iar X mic prin orientarea spre grupuri mici și solitudine, deci free-riding local.
Dar H-ul e ponderat și pe negativ, combinația de H mic și X mare ne oferă profile carismatice. Produc o impresie puternică pe retină. Te inspiră prin încrederea, cutezanța și naturalețea cu care se adresează. Sunt fermecători, dar petrecând ceva timp cu ei (și presupunând că nu ai ajuns o veneratoare) descoperi că nu au nimic real de oferit, ci doar iluzii. Această combinație ne oferă lideri de cult, guru, spirituali și religioși, psihoterapeuți, coach și formatori – minune!, dar desigur și câțiva politicieni. Dacă C-ul lor e mare (aduce disciplină spartană, un autocontrol supranatural (!) și amânarea gratificației pe termen lung), devine și mai probabil să ajungă în poziții înalte, de demnitate publică, și să exercite o influență păguboasă pe generații. Spre exemplu, Recep Tayyip Erdoğan (președintele Turciei) e ins care manifestă, mi se pare, un C înalt. Nu e trecător odată cu evenimentele și nu scapă controlul politic. Acționează metodic, cu perseverență și viclenie, reușind să păstreze puterea. De asemenea, e valabil și pentru ursul de la răsărit.
Free-riders prosperă în zilele noastre spre deosebire de istoria lui homo sapiens. Prosperă din cauza tipului de organizare socială diferită astăzi de cea din trecutul îndepărtat. Într-un trib chiar și de 200 de persoane, toată lumea știe pe toată lumea. Când cineva profită și nu dă nimic sau prea puțin la schimb e ușor de identificat. Ce urmează? Te las să-ți imaginezi.
Cum se simte un H f mare – a righteous mind într-un mediu favorizant faptelor derivate dintr-un H foarte mic – a sneaky mind? Nedreptățit, neînțeles, furios și eventual se îndepărtează emoțional și/sau fizic, alteori rupe relația sau, dimpotrivă, luptă indiferent de costuri. E cazul reformatorului (sau eroul justițiar), dar depinde și de alte variabile de personalitate.
Corupția ar trebui să fie drastic legiferată și pedepsită, iar anti-corupția să fie prezentă în strategia de siguranță națională (în Ro a fost dar nu mai este). Oh, da, și educația pe probleme și dileme morale și etice… Ce încărcare are pe factorul H acela care afirmă așa ceva?
După mintea mea, dacă părintele nu poate schimba personalitatea copiilor, atunci altceva îi rămâne de făcut. Să cultive conștiința morală a copiilor (tricky business!). M-aș aștepta ca un Stat onest (nu unul psihopatic) să ajute aici. Educația morală și civică e unica protecție de termen lung contra fenomenului free-riding.