fără a fi halucinație, ci doar ideație

Ai observat, poate, că scriu mai rar. Nu știu dacă din nefericire sau fericire. Poate pentru o mână (sau picior) de cititori fideli scriu mai rar sau prea rar pentru satisfacția lor. Scriu mai rar, deoarece volumul de consultații a crescut considerabil. Și aici dau în confuzie, de mă tem că intru la perfuzie. Să fie de la atmosferă că doar ne afectează la biosferă? Poate e de la ozon, de-mi vine să galopez ca un bizon.

Nu am o explicație pentru creșterea cererilor de consultații. Probabil pentru că nu le-am crescut la cotații? Deși practic în Cotroceni, care nu e cartierul Berceni. O altă explicație, îți scriu cu considerație, stă într-o analogie preferată bazată pe revelații personale. Ocupația de psihoterapeut (în privat) seamănă cu procesul de învechirea vinului. Cu cât trece timpul peste ea, tu practicând consecvent, crește în calitatea aromei. Probabil devii mai bun, dar și mai cunoscut, odată cu timpul care trece.

Îți mărturisesc că rar mai găsesc timp pentru perorații. Dar văd la orizont acel ezoteric (pentru unii) fenomen statistic, regresia către medie. Deci, va veni momentul când frecvența consultațiilor va scădea spre medie. Noroc că cineva isteț m-a învățat să notez metodic. Așa că, spre laudă de sine, deși nu dă bine, am tabele de mai bine de cinci ani. Cunosc media statistică (cu abateri, da) pe ani și luni de zile.

Nu vreau s-o iei ca raționalizare, că doar nu apelez la banalizare pentru scrisul mai răruț, deși e mai drăguț, chiar și fără să mă cheme Dănuț. Mai multe îți pot povesti, dacă îmi dai un bănuț. Ceea ce și fac, de altfel, într-un mic grup de oameni la cursul denumit ACT (to change), un curs cu thrill psihologic. Aceștia au parte de instruire pentru sport sau mișcare fizică. Nu că n-ar ști că e sănătoasă, ci cum s-o facă nepretențioasă mai ales pentru o fire ambițioasă. Da, da, astfel încât să practice o lungă perioadă de timp, metodic și sistematic, ba chiar să le și placă, fără niciun fel de dacă. Totuși, dacă te interesează, îmi poți scrie mai pe la amiază. Și cât de repede, căci am locuri libere, ca să-ți fie limpede.

În final, naiba știe de ce fac rime. Deși nu-s decât niște simple mime. Triviale și seriale, că nici nu-mi aduc parale. Asta, fiindcă sunt banale. Oricum nici capul nu mă prea duce la mai multă sofisticare, așa c-o dau la împăcare și evit o strofocare.