efectul Coolidge

Calvin Coolidge a fost al 30-lea preşedinte al US între 1923 şi 1929. În biologie şi psihologie un fenomen care apare la speciile de mamifere (şi la oameni, animale printre alte animale, nefiind fiinţe celeste decât în poveştile de adormit copiii) a fost numit (menţionat prima oară în 1955 de un endocrinolog), se pare la inspiraţia unui student, efectul Coolidge.

Povestea numelui acestui fenomen ar putea avea legătură cu o vizită a preşedintelui şi primei doamnei la o fermă experimentală. Când prima domna, Mrs. Coolidge, a fost dusă la o fermă de păsări ea a observat cum un cocoş se împerechea foarte des. L-a întrebat pe ghid cât de frecvent se împerechea cocoşul. „De zeci de ori în fiecare zi” i s-a răspuns. „Să-i spui asta şi preşedintelui Coolidge când va veni aici”, zise doamna Coolidge şi trecu mai departe. Preşedintele ajunge la fermă şi aude această remarcă. „Cu aceaşi găină de fiecare dată?” întrebă el pe ghid. „Oh, nu, domnule preşedinte, cu o altă găină de fiecare dată” răspunse ghidul. „Să-i zici şi doamnei Coolidge”.

Când masculii (şi intr-o măsură mai mică femelele) intră în contact cu femele noi receptive sexual, manifestă (spontan) interes sexual faţă de acestea. Poate n-ai înţeles. Se excită! Da, într-adevăr, asta te priveşte şi pe tine. Mai ales, dacă eşti mascul. Ştiu, te poţi preface că nu ştii, că nu te interesează, că n-ai observat, că ea (el) e într-un alt film (sintagma la modă)… Ce faci mai departe, odată ajuns(ă) în situaţie, depinde de tine într-o anumită măsură, dar şi de context şi alte variabile ascunse. Probabil şi un pic de graniţele erotice negociate cu partenera ta? Oh, dar ce îndrăznesc eu să sugerez?!

Nu e cazul să faci o filosofie a sexului pe seama acestui fapt (nu idee!). O poţi lua ca atare şi nu-ţi judeca partenerul (partenera) pentru interesul sexual manifestat uneori (sau adesea, depinde de oportunităţi) în alte direcţii. Ştiu, ştiu, depinde de măsura manifestării sau până unde ajunge cu dânsa… adică manifestarea (la ce te gândeşti?). Dar şi cu toleranţa ta şi, să nu uităm, de graniţele relaţiei convenite de comun acord.

Dar nu trebuie să mă crezi pe mine. Poţi în continuare face ceea ce deja ştii să faci. Să-ţi blamezi partenerul pentru propria sa natură, ceea ce e totuna cu a te supăra pe vremea înnorată, deoarece ţi-a stricat concediul :)))