Pregătirea mea academică a fost în psihologie la Universitatea din București. După ce am absolvit cu licență în 2001, am obținut doi ani ani mai târziu, în 2003, un master degree în psihodiagnostic și psihoterapie, iar ulterior, la distanță de nouă ani, fiind un ins deosebit de harnic, doctoratul în psihologie. Între anii 2001-2005 am parcurs și o formare în psihoterapie experiențială unde mi s-a revelat că aș avea talent sau reflex terapeutic. Nici până azi nu am reușit să înțeleg ce este acela.
Experiența mea profesională e relativ diversă și se întinde pe mai mult de 18 ani și ține îndeosebi de consiliere sau terapie dar și teaching în diferite contexte. Experiența mea de lucru e un serial cu asocieri și colaborări episodice cu câteva fundații, două universități, o agenție și comunitate terapeutică pentru consumatori de droguri, câteva firme de training, dar și o școală de formare în psihoterapie și psihologie clinică. Cu una dintre universități, Univ Hyperion, continui să colaborez (de peste 10 ani) din ”motive stranii” pentru mine. Iar de ceva timp susțin o practică privată de consultații. Pentru cine întreabă, prefer o abordare existențial-umanistă (nu clinică sau medicală), deoarece pot avea o experiență umană caldă, apropiată, sinceră și de întâlnire directă.
Despre blog pot scrie că l-am pornit prin februarie 2012 cu ajutorul unor oameni generoși. Fiind un proiect editorial (online) bazat pe un sprijin necondiționat, a rămas și astăzi liber de reclame. A trecut, desigur, și prin câteva transformări. Probabil și autorul. Am adunat aici, cu timpul, peste 1000 de articole. (Unele dintre ele apar și prin câteva cărțulici). Cu ajutorul lor caut să cresc nivelul de cultură psihologică, să stimulez gândirea critică (nu în sens negativ) și să protejez publicul larg de mituri, prejudecăți, aiureală și bolboroseală din pseudo-psihologie și psihologie populară. Am auzit că așa se poartă prin universități de top ca Stanford sau University College London.
Blogul a devenit treptat cartea mea de vizită, iar pentru unele persoane, spre surprinderea mea, este chiar o biblioterapie.