Nu-mi prea place să mă dezvălui. N-ar fi tocmai potrivit unui terapeut care prin natura profesiei lucrează pentru binele psihologic al oamenilor. Un terapeut bun se ferește să-i ocupe omului timpul cu ventilări și dezvăluiri personale. Mai mult tace și ascultă cu a treia ureche (dacă are) și eventual pune întrebări meșteșugite. M-am obișnuit, astfel, să dezvălui mai puține despre mine și doar dacă îmi trage altul cu cleștele dintele, pardon, vorbele din gură.
Din februarie 2012, m-am pus pe scris acest blog ce a trecut prin câteva transformări. Probabil și autorul. Am adunat aici, cu timpul, peste 1000 de articole. Multe dintre ele au fost ”periate” și reeditate cu intenția de a face saltul într-o cărțulică. M-am opus acestei intenții. Rămâneți aici la liber, le-am spus, pentru oricine dornic să răsfoiască paginile din blog (liber de reclame).
Prin aceste articole caut să cresc nivelul de cultură psihologică, să stimulez gândirea critică (nu în sens negativ), dar și să feresc publicul larg de iluzii, pseudoștiință și psihologie de folclor. Am auzit că așa se poartă prin universități de top ca Stanford sau University College London.
Blogul a devenit, treptat, cartea mea de vizită. Iar pentru unele persoane, spre uimirea mea, chiar o biblioterapie.
Seramis S.