de ce sfatul ”să treci peste” nu funcționează decât aparent

Cineva te-a jignit, te-a rănit emoțional, ți-a făcut un pocinog sau suferi psihologic vizavi de un eveniment nedorit. Cei din jur te sfătuiesc să treci peste, căci viața merge înainte. Ți s-a întâmplat să primești ”trecutul peste” sau să oferi acest sfat? E un sfat intuitiv, deoarece limbajul transpune metaforic o realitate naturală. Ești îndemnat să treci peste (supărarea ta) precum, in lumea fizică, ești ajutat să treci pârleazul sau peste șanț.

Cuvintele alese contează în raport cu o realitate fizică transpusă simbolic. Nu sunt de acord cu ”trecutul peste” ca strategie psihologică, ci doar ca strategie rezolutivă la probleme practice (săritul peste iazul din stația de troleu). Cine trece peste la fel de bine poate trece pe lângă sau pe dedesubtul nevoilor, așteptărilor, trăirilor și gândurilor sale negative, incomode sau dureroase. Natura strategiei de ocolire constă în evitarea contactului conștient cu experiența psihologică. Și, după cum ne informează literatura de specialitate, evitarea nu pică tocmai bine la metabolismul emoțional. E ca și cum cineva înghite bucățica de hrană fără s-o mestece.

Nu puțini sunt acei oameni care aplică intuitivul sfat din foclorul psihologic cu ”trecutul peste”. Pe termen scurt, merge, dar necazul sau suferința tinde să revină, întrucât creierul uman, asemeni unui păianjen, țese spontan relații simbolice între diferite concepte și experiențe percepute, care odată antrenate, nu prea mai scapi de ele decât prin lobotomie. Ești prinsă (tu, sinele conștient) în plasele păianjenului-creier precum musculița în plasa unui arahnoid veritabil. Cu cât te zbați mai tare în țesătura simbolică a gândurilor și imaginilor cu atât te încurci mai puternic sau te afunzi mai adânc. Odată ajunsă pe plaja din Majorca, încălzită de un soare blând, și privind la cum valurile mângâie nisipurile fine (fără chiștoace), te vei simți tristă ori nostalgică și te vei întreba cu năduf de ce totuși nu te bucuri din moment ce te afli într-un loc atât de frumos.  În loc să te zbați viguros între firele țesăturii simbolice, riscând să te încurci tot mai tare, ce altceva, mai inteligent, poți face?

Ori de câte ori aud de expresia ”să trec peste” însoțită, uneori, de mirarea că ecoul emoțional trenează, încă e audibil, deși evenimentul aparține timpului trecut, iar amintirile apar din nou și din nou, înțeleg că legătura cu prezentul experiențial și orientarea spre viitor este în cel mai bun caz fragilă.

De aceea, îți propun ”să treci prin”. În realitatea psihologică (construită prin structuri simbolice asociative), scenariile sunt de ne-ocolit, fiind recurente și declanșate de stimuli specifici din mediul fizic care sunt aproape similari cu aceia din amintiri. Privirea întunecată și concentrată a colegei de serviciu poate fi trigger pentru o amintire dureroasă din istoria ta pe când aveai o prietenă care îți arunca asemenea priviri din capriciile firii ei. Acum poți înțelege de ce în preajma colegei nu te simți în largul tău. E o explicație posibilă. Pot fi și altele, desigur, și merită verificate. Sau, nisipul fin, lumina blândă a soarelui și plaja, împreună luate pot fi trigger pentru amintirea unui episod romantic care îți produce o stare emoțională tristă în ciuda frumuseții peisajului și motivelor conștiente de relaxare și bunădispoziție.

Strategia ”să treci prin” presupune disponibilitatea de a face loc experienței interioare, adică să simți ceea ce simți și să lași orice amintiri (sau scenarii) să treacă prin fața ochilor precum păsările de pe cer. Cu puțin exercițiu, aproape oricine se poate echilibra indiferent de furtunile emoționale evocate de evenimentele sau contextele fizice din afara sa. Nu înseamnă răceală afectivă și nici disocierea din idiomul clinic. Ba dincontră. Înseamnă să creezi o relație intimă cu vietățile simbolice născute de creierul tău gânditor. Ele reprezintă prețul pentru capacitatea de gândire simbolică și exprimare articulată, denumită colocvial ”mintea vorbitoare”. Oricare om achită zilnic prețul pentru ea. Merită s-o faci pe lumină ca să știi ce anume plătești. Nu pe întuneric, căci riști să te pape vietățile. 😉