De ce rezistența la antibiotice e o problemă socială

Aud adesea de cum oamenii apelează la antibiotice fără prescripție medicală. Aud și de medici care prescriu antibiotice fără ca ele să fie necesare. Cineva ar trebui să le bage mințile în cap. Dar cine? La câtă neghiobie, ba și rea-voință, demonstrează guvernanții actuali, mai bine ne mutăm cu țară cu tot într-un univers paralel.

Ce fel de credință (ne-examinată) ”viețuiește” în mințile lor? Ea poate fi formulată așa: ”Dacă sunt bolnav, trebuie să mă tratez cu antibiotice”. Mai bine te muți la pădure să te tratezi cu fitocide.

Acești oameni ignoranți nu fac, desigur, diferența între răceală și gripă. Bine, foarte mulți dintre ei nu cred că fac diferența dintre puterea executivă și cea legislativă. Deși, ar putea să se informeze de aici, pagina Institutului Național de Sănătate Publică, nu din folclorul televizat. Aceiași ”cunoscători” nu fac nici diferența dintre bacterii și virusuri, ambele fiind creaturi microscopice cu potențial infecțios. Ei ar trebui să știe că doar asupra bacteriilor acționează antibioticul, nu și asupra virusurilor. De aceea, efectul tratamentului cu antibiotice în cazuri de răceală ori gripă (sau naiba știe ce!) este nul. Și dacă dânșii nu pot vedea aceste minuscule vietăți, nu înseamnă că ele nu există, ba chiar obișnuiesc să invadeze corpul, o minunată gazdă pregătită cu ceai cald și biscuiți, unde se pot reproduce în voie.

Să vedem ce ne informează Organizația Mondială a Sănătății. Pe pagina dedicată rezistenței la antibiotice, putem citi la ”Key facts”:

  • Antibiotic resistance is one of the biggest threats to global health, food security, and development today.
  • Antibiotic resistance can affect anyone, of any age, in any country.
  • Antibiotic resistance occurs naturally, but misuse of antibiotics in humans and animals is accelerating the process.
  • A growing number of infections – such as pneumonia, tuberculosis, gonorrhoea, and salmonellosis – are becoming harder to treat as the antibiotics used to treat them become less effective.
  • Antibiotic resistance leads to longer hospital stays, higher medical costs and increased mortality.

Rezistența vine pe cale naturală. Nu, nu rezistența omului. Ba și asta, doar că o altfel de rezistență… Rezistența la rațiune. Ci a micilor viețuitoare găzduite de corpul uman, gazda unde ele trăiesc viețile lor de bacterii. Copiii ar trebui să știe că există bacterii prietenoase și bacterii ostile omului. Cele ostile, cum ar fi, salmonela sunt infecțioase. Cu fiecare nouă generație, adaptarea lor la mediul chimic creat de antibiotice e din ce în ce mai reușită. Se cheamă selecție naturală și se petrece cam așa: Într-o populație de milioane de bacterii ostile (generația I) sunt unele (puține) care, datorită unor mutații în replicarea ADN-ului, reușesc (multe altele mor) să supraviețuiescă în mediul toxic produs de agentul chimic din antibiotic, cum ar fi amoxicilina. Ele se vor reproduce și, astfel, ADN-ul lor e copiat la progenituri (mai degrabă surioare), crescând șansele pe următoarea generație (a II-a) ca unele bacterii să fie ușor mai rezistente (comparativ cu primele) la acel mediu chimic. Cele câteva ușor mai rezistente vor supraviețui și se vor reproduce în voie neavând competiție. Un moment, ele nu fac sex ca noi, ci se reproduc asexuat, prin fisiune binară, adică printr-o metodă simplă și eficientă care nu implică întâlniri, amor și năbădăi, urmate uneori de creșterea puilor (nerecunoscători?). Astfel că, rata lor de înmulțire e super-rapidă.

Apare a treia generație din care unele vietăți… Pe măsură ce generațiile se perindă în contact cu mediul toxic, tot mai multe bacterii tind să capete o tot mai bună rezistență la acel mediu. Cu cât mai multe generații de bacterii sunt expuse la un anumit mediu chimic, cu atât rezistența generațiilor ulterioare va fi tot mai puternică. Ca să înțelegi mai bine comparativ cu ce ai prins din acest text, poți urmări împreună cu cei mici această animație. Cum participă oamenii în procesul natural al selecției?

Prin îngurgitarea anapoda de antibiotice, creează medii chimice stabile ca acele bacterii genetic mai rezistente să se înmulțească mai frecvent decât cele prea puțin rezistente. La mai multe generații care se perindă prin organismul-gazdă, bacteriile sunt tot mai imune la un anumit agent chimic. Extrapolează, acum, mecanismul la mulți, mulți oameni sau gazde, care iau antibiotice, creând astfel un mediu chimic stabil pentru bacterii ostile tot mai rezistente. Așa se manifestă, ca să glumim, Darwinita Acută (vezi animația). Dar de ce să ne facem griji? Știm cu toții că România va deveni în scurt timp cel mai mare centru european de vindecare sufletească prin voința divină invocată la Catedrala Mântuirii Neamului. Doar n-o fi întâmplător că a mai primit de curând milioane de euro!

Dar asta e doar ceea ce se petrece în interiorul intestinelor. La nivel ecologic, dacă vrei să înțelegi fenomenul, poți încerca pagina Alianței pentru Uzul Precaut de Antibiotice.

Impactul? Evident, antibioticul nu mai e un antibiotic, adică ajunge o pilulă inofensivă. Boala se răspândește într-un ritm feroce, pentru că bacteriile se răspândesc ultra-rapid în comunitățile umane. Focarele de infecție sunt tot mai numeroase și tratamentul e tot mai puțin eficient spre deloc. Poftim prețul ignoranței. Ghici cine-l plătește?!