de ce fiul nu-si doreste sexual mama (complexul Oedip)

14 June 2012 | By Seramis Sas | Filed in: Psihologie evolutionista.

Cred ca ai o problema cu limitele. Da, tu, care citesti in acest moment. Nu ti s-a intamplat sa intarzii la o intalnire ori sa ajungi mult prea devreme? Evident, ca ai probleme cu autoritatea si ghici cine reprezinta autoritatea in familie? Tata. Poate la tine a fost mama care a jucat rolul autoritatii, castrandu-l pe tata (simbolic!), deoarece mama ta este (sau era) o femeie falica, adica are un penis baban… la nivel simbolic ca solutie nevrotica la complexul Electrei! (ha, ha!).

In prezent, tu un adult cu testicole proiectezi in plan social ostilitatea refulata ca urmare a rivalitatii cu tata pentru accesul sexual la mama. Iar asta inseamna ca nu respecti limitele, ca sa nu zic de angajamente, cum ar fi o ora stabilita pentru o intalnire sau culoarea rosie a semaforului, limitele de viteza si altele asemenea (pentru care exista explicatii alternative simple si economicoase cognitiv!). Iata cate indicii care arata ca tu nu ti-ai rezolvat complexul oedipian! Ideea este ca intri in conflict cu autoritatea reprezentata de toate aceste norme, reguli si limite. Iar motivul, pe scurt, este ca ai trait intr-o relatie conflictuala cu tata. Sunt convins ca ai avut conflicte cu el, deoarece erai de la cativa anisori in rivalitate cu dumnealui pentru acces sexual la mama (complexul Oedip). Nu-ti amintesti nimic? Nici nu e posibil, deoarece conflictul si ostilitatea sunt refulate si se afla in inconstient, dar o psihanaliza de cativa ani iti poate scoate la lumina amintirile refulate.

 Cum si cu mama?! Iar relatia cu tata a functionat ca unsa? Daca asa stau lucrurile, iar tu care citesti esti femeie, imi e clar ca esti o tipa cu penis (usurel, nu sari ca arsa, e vorba de gandire simbolica de tip psihanalitic). Daca eu iti asez istoria din copilarie si adolescenta sub microscopul meu psihanalitic iti garantez ca voi identifica conflicte cu parintele de sex opus si, poate, si cu cel de acelasi sex cu al tau. Pfiu, hai ca m-am plictisit de psychobabble-ul psihanalitic. Voi trece la subiectul fierbinte sau care te va face sa fierbi (daca esti din zona psihologiei):

Nu exista complex Oedip (si nici al Electrei, varianta pentru sexul frumos). 

Asta nu inseamna ca nu exista conflicte intre fiu, fiica si parintele de sex opus. Ba dincontra, in orice relatie copil-parinte pot aparea conflicte doar ca miza acestor conflicte nu este accesul sexual la parintele de sex opus conform teoriei freudiene. Conflictele dintre copii si parinti pot aparea si chiar apar datorita asteptarile diferite si inegale ale urmasilor in raport cu investitia de resurse din partea parintilor in cresterea lor conform teoriei lui Robert L. Trivers (1974), care inca nu “a aterizat” in hipocampul majoritatii psihanalistilor si, poate, ca nici al unora dintre psihologi biasati de iluziile cunoasterii si superioritatii.

Complexul Oedip se refera la atractia sexuala presupusa, care se dezvolta dupa 2 ani, a fiului fata de mama si, in oglinda, a fiicei pentru tata (varianta Electrei). Fiul intra in rivalitate cu tatal, deoarece acesta are acces sexual la mama. Miza conflictului din teoria lui Freud este accesul sexual in timp ce in teoria lui Trivers miza este reprezentata de resursele necesare supravietuirii pe care parintele le investeste in urmasi.

Predictia teoriei este urmatoarea: vom intalni mai multe conflicte intre baieti si tati comparativ cu cele dintre baiesti si mame si vita-vercea, mai multe conflicte intre fiice si mame decat intre fiice si tati. Insa, din perspectiva teoriei psihanalitice o astfel de predictie nu este testabila, deoarece intervine mecanismul de aparare al eului numit refulare, ceea ce face ca atractia sexuala pentru parintele de sex opus si conflictul cu parintele de acelasi sex sa fie traite la nivel inconstient. Daca nu vom identifica acest tip de conflict in familii, inseamna ca este refulat si, prin urmare, teoria e adevarata. Daca identificam conflicte intre copil si parintele de acelasi sex, atunci din nou, teoria este adevarata. In consecinta, teoria complexului Oedip este mereu adevarata, adica in termeni stiintifici, nu este falsificabila, deoarece nu ofera nicio posibilitate prin care sa fie infirmata. Pentru ca nu raspunde criteriului de falsificabilitate, nu este o teorie stiintifica.

Cu toate astea, Daly si Wilson (1990) au cautat conflicte, cazuri de omucideri, in familii pentru a testa predictia teoriei freudiene. Cazurile de omucideri in familii intre parinte si copii de acelasi sex pot reprezenta situatia extrema de ostilitate asociata conflictelor. Conform predictiei, cei doi se asteptau sa gaseasca cazuri de infanticid – parinti care-si ucid copii de acelasi sex – in primele stadii oedipiene (2 – 5 ani). Pe un lot de subiecti canadieni, de exemplu, au gasit ca 32 de baieti au fost ucisi de tati si alti 32 de baieti au fost ucisi de mame.  Pe acelasi lot, 37 de fete au fost ucise de tati si tot 37 de fete au fost ucise de mame. In concluzie, conform rezultatelor se pare ca tatii nu sunt mai inclinati sa-si ucida fii decat sunt mamele si invers. Rezultate care, de altfel, sprijina teoria investitiei parentale si conflictului parinti-urmasi a lui Trivers. (apud Buss, 2009).

Teoria complexului oedipian intra in contradictie flagranta cu un aspect cheie al teoriei evolutioniste prin selectie naturala si anume variabilitatea genetica. O frecventa mare a incesturilor intr-o specie ar genera aberatii cromozomiale prin limitarea variatiei genetice care ar pericilita supravietuirea unei specii. De aceea, in general, o solutie adaptativa a fost evitarea incestului asigurata prin chiar plecarea sau gonirea puiului din familie sau de langa mama odata ajuns la varsta reproducerii. Mai mult, doar gandul unui posibil act sexual cu unul din parinti iti trezeste o reactie de dezgust (solutie adaptativa in termeni evolutionisti); una din emotiile primare pe care le au toate celelalte mamifere.

Teoria darwiniana a selectiei sexuale prezice rivalitati intre membrii adulti (aflati la varsta reproducerii) unei specii de acelasi sex pentru acces sexual la membrii de sex opus. Doi adulti barbati pot intra in conflict pentru accesul sexual la o femeie, dar pentru femei tinere, adica cu o valoare reproductiva mare. Asa ca, un adolescent nu va intra in conflict cu tatal sau pentru accesul sexual la mama care are o valoare reproductiva mult mai mica comparativ cu tinerele domnisoare din grupul sau de egali. Insa, nu este exclusa posibilitatea unei rivalitati tata-fiu pentru accesul sexual la o tanara adolescenta sau intre mama-fiica pentru un alt barbat care “trosneste” de sanatate si bunastare materiala (mai ales, daca mama nu are un partener)!

Complexul oedipian este un artefact al gandirii freudiene, de altfel intreaga teorie a psihanalizei, care nu are sustinere empirica si care intre in contradictie cu un corp de dovezi obiective din cunoasterea stiintifica.  Locul ei cat si locul lui tata Freud (observi, contest autoritatea acestui personaj – semn ca nu mi-am rezolvat complexul!) este dupa mintea mea la muzeul cu exponate din istoria antica a psihologiei.  Si, totusi, sunt uimit de inertia intelectuala care face ca in programa de studii universitare in psihologie sa i se ofera un semestru cursului de psihanaliza, un trilobit epistemic. Insa, viata nu ramane pe loc si nici mintea umana, asa ca, ma astept ca undeva in viitor (pe care il voi prinde, fiind optimist) psihanaliza sa fie cel mult reamintita intr-un curs de 2 ore la istoria psihologiei.

Buss, David M. (2009). Evolutionary Psychology. The New Science of the Mind. Boston: Pearson Education, Inc.

Daly, M. & Wilson, M. (1988). Homicide. Hawthorne, NY: Aldine.

Trivers, R. (1974). Parent-offspring conflict. American Zoologist, 14, 249-264.


Tags: , , , ,

Comments are closed here.