Daca soarele se stinge (maine)…

1 August 2013 | By Seramis Sas | Filed in: Spiritualitate.

Sa fie Dumnezeu o ipoteza stiintifica? Asa pretinde un specimen homo sapiens (posedat) si luat in vizor de orice “om de buna credinta”. Richard Dawkins , un tip care se joaca cu focul (de l-ar trasni!), delireaza cum ca existenta vs nonexistenta unui Zeu (sau echivalentul pentru orice forta creatoare supranaturala) ar putea fi o ipoteza stiintifica.

Dumnealui nu pricepe, desi e om de stiinta, ca Zeul tine de supranatural si, prin urmare, nu poate fi testat prin metoda stiintifica (zic bine?). Dar sa trecem peste aceasta inconvenienta si sa cercetam indeaproape un spectru de pozitii, pe care un muritor le adopta, adica isi exercita liberul arbitru, in baza rationamentelor privind existenta Zeului, puse la dispozitie noastra de acest domn, intr-o carte “pacatoasa”, The God Delusion (2006).

Acest spectru se intinde (e un continuum marcat prin sapte trepte) de la certitudinea si convingerea existentei Zeului pana la absenta credintei (nonexistenta):

Teist convins. Detii convingerea ca exista Zeul sau in cuvintele unui intelept (cu vise arhetipale si mandale dansate de paciente) Carl G. Jung “Eu nu cred, eu stiu.” (dansul mai credea si ca unele carti, din biblioteca sa, au explodat spontan, cu mare zgomot). In acest caz, avem o probabilitate de 100 la suta, in alte cuvinte, o certitudine.

Teist de facto, cand probabilitatea existentei Sale este foarte mare, insa nu 100 la suta. “Nu pot sti cu certitudine, insa cred cu tarie in (Dumne)zeu si-mi traiesc viata cu presupunerea ca el exista

Agnostic, inclinand spre teism. “Sunt foarte nesigur, dar inclin sa cred in Zeu. In termenii teoriei probabilitatilor, avem o existenta a Zeului cu o probabilitate mai mare de 50 %.

Agnostic neutru. “Existenta sau inexistenta unui Zeu sunt egal probabile”. (o probabilitate egala cu 50 %)

Agnostic cu inclinatie spre ateism. “Nu stiu daca El (sau Ea) exista, dar inclin sa fiu sceptic”. Avem o probabilitate, dupa cum ai ghicit, sub 50 %.

Ateu de facto, cand probabilitatea existentei se afla foarte aproape de zero, dar nu e zero. “Nu pot sti cu adevarat, dar cred ca existenta Lui este foarte putin probabila si imi traiesc viata cu presupunerea ca el nu exista.”

Si incheiem cu ultima pozitie:

Ateu convins: “Stiu ca nu exista Zeu (zei, energii/forte/constiinta divine), cu aceeasi convingere cu care Jung stie ca exista”.

Interesant ar fi, daca tu, reflectand la felul in care iti explici originea vietii si universului, la conceptia personala despre lume si locul omului in lume, te poti aseza, intelectual vorbind, in una din aceste sapte pozitii. Spre exemplu, tu crezi ca exista o Fiinta Suprema (un Creator, un Zeu unic sau mai multi ori o energie/constiinta divina ) cu o probabilitate de 70 la suta. Pozitia ta este de agnostic cu inclinatie spre (poli)teism spre deosebire de fratele tau care crede ca existenta unei forte supranaturale (sau (Dumne(zeu)) are probabilitate de 40 la suta, intrand in categoria “agnostic cu inclinatie spre ateism”. 

In functie de cum te pozitionezi, vei adopta o anume atitudine in viata. Resursele tale (materiale ,emotionale) si timpul tau vor fi investite in acord cu pozitia adoptata asociata unei credinte mai mult ori mai putin religioase/spirituale.

Iar o persoana responsabila isi bugeteaza, nu-I asa, cu grija aceste resurse, deoarece, daca tot a primit niste talanti, cu precizarea ca nu de la sfantul duh, ci de la mami, tati si alti antecesori (in cod genetic, incifrat de astronautii antici; kidding!) plus circumstante de viata favorabile, nu-si doreste sa-I piarda ori sa-I investeasca in terenuri ne-fertile. Credintele tale religioase/spirituale “fertilizeaza” o serie de actiuni consistente cu acestea (sau macar e o tendinta in acest sens). Daca te situezi in prima categorie, aproape sigur participi la o serie de practici si ritualuri religioase. Este evident ca o parte din resursele tale o iau in aceasta directie la capatul careia se afla, cu certitudine, macar o gradina cu lapte si miere, oricum o promisiune de mai bine, mai drept, mai corect si mai multa fericire.

Cealalta varianta de existenta se afla la categoria “iresponsabilitate” in privinta credintelor spirituale/religioase, in care iti e indiferent ceea ce se petrece in jurul tau, de parca esti o fiinta imuabila si invulnerabila la evenimentele in mijlocul carora te afli sau poate doar preocupata de griji stringente cotidiene, oricum imersata in bancul de pesti calatorind “cine stie unde” pe curentul de apa. Dar tu nu faci parte din clasa pestilor si nu traiesti in bancuri (in turma), din moment ce ai poposit pe acest blog (mai mult de 1 minut, revenind periodic).

Pentru ca esti o fiinta constienta si rationala, diferentiata de bancul cu pesti (sau dragalasele mioare) ai reflectat sau reflectezi la pozitia ta in raport cu ipoteza (Dumne)Zeu. Poate ca in timp sau pe masura trecerii timpului ai avansat de la pozitia teista din convingere (by default) la unele mai agnostice sau te-ai pomenit cu indoieli, in urma unor evenimente nefericite, de care Zeul, din motive oculte, nici n-a vrut sa auda, ocupat fiind cu alte prioritati sau doar indiferent la suferinta unui, unei “pacatoase” (varianta de zeu crestin).

Avansul de-a lungul acestui spectru s-ar putea sa fie concomitent cu avansul (maturizarea) emotional (dar si rational), atunci cand dai drumul la relatia cu imago-ul patern cu rol protectiv si cand confortul emotional al unei puteri iubitoare omniprezente o re-gasesti in relatiile de calitate (investite sincer afectiv) cu oameni apropiati.  Daca in acest proces, mai adaugam, o relatie amiabila cu atitudinea stiintifica, o serie de cunostinte fundamentale din stiintele hard, la pachet cu o doza letala de gandire critica, tare ma tem ca te vei trezi in pozitia 6 spre 7 a spectrului sau in punctul in care, fara echivoc, declari ca probabilitatea inexistentei unui zeu suprem (un Creator) este 99,99 %, unde procentul de 0,01 reprezinta masura cuvenita unei posibilitati extrem de improbabile (a existentei), comparabila cu aceea in care, soarele s-ar putea stinge in urmatoarele 24 de ore.

Soarele aproape sigur nu se va stinge, dar cu certitudine, peste un miliard de ani, se va umfla treptat ca o gogoasa (o gigantica rosie), devenind, apoi, o pitica alba. Interesant este ca datorita avansului stiintific putem prezice acest eveniment sau, in alte cuvinte, cunoastem (probabilistic) viitorul soarelui si, chiar al intregului univers. In aceasta privinta – a cunoasterii (probabile) viitorului si in multe altele (de ex: apesi un buton si curge apa) suntem indatorati stiintei si nu rugaciunilor, meditatiilor ori cartilor sfinte inchinate zeilor.

Banuiesc ca te-ai prins ca dintr-o perspectiva utilitarist-pragmatica, orice carte sfanta sau o rugaciune inchinata unui zeu sau altul sunt frectii la picior de lemn. Nu ofera, in mod autentic si durabil, dupa cum ai fi tentat(a) sa crezi nici salvare si alinare pentru nimeni si nimic din (si in) fata vicisitudinilor vietii si naturii. Nu te trece un obstacol si nici nu te protejeaza de boli si accidente.Doar confortul emotional solid si de incredere ce-l experimentezi in relatie cu cei dragi in carne si oase iti ofera taria de a merge mai departe, desi, iti poti imagina ca vine de la o putere superioara.

Insa la ce bun sa mai adaugi experientei concrete (ex: alinarea oferita de un om drag) fantasmagoria cu entitati metafizice? La ce bun sa invoci puteri (entitati) misterioase doar pentru ca nu pricepi ceea ce face natura (sau corpul, in cazul unor vindecari/fenomene inexplicabile), in sine, asa cum este?

  


Comments are closed here.