Cuvintele au putere, dar nu într-un sens mistic. Limbajul articulat (presupune cuvinte) e un comportament de semnalizare. Așa și este studiat în știința comportamentală. La oameni a evoluat în relație cu calitatea ultrasocială a speciei la un nivel complex: manipulăm simboluri.
Putem semnaliza unii altora și păstra istorii (oral și scris) fără să mai facem referire la obiecte. Folosim sensuri care (de obicei) stau în creierele noastre și care sunt împărtășite colectiv. Dar, în ciuda credințelor unora dintre noi mai zgubilitici, ele nu se plimbă de colo-colo și nici nu au putere asupra realității fizice. Cuvintele obișnuiesc să locuiască în cap. Sunt ele obiecte? Sau poate vietăți microscopice? Ah, iartă-mă, uitasem pentru moment că nu mă adresez unui copil de la grădiniță, ci unui adult matur psihologic.
Limbajul semnalizează drumul și direcția (sensul) la fel ca semnele de circulație. Ne ajută să navigăm prin lumea fizică și socială în relație cu alții navigatori. Să navigăm înseamnă multe lucruri: rezolvăm probleme, negociem, convingem, ne exprimăm intențiile, descriem, alinăm suferința sau ne protejăm psihologic (și multe altele).
Navigăm nu doar în lumea socială, unde observatorul e în exteriorul nostru, ci și prin lumea psihologică, dinlăuntrul nostru, unde unicul observator e sinele. Dar, îți reamintesc, nu există un agent numit Sine. E doar o perspectivă lingvistică de a ne raporta la evenimente. Realizezi ce implicații colosale are această perspectivă?
Prin ce ne semnalizăm? Prin cuvinte (și mijloace non-verbale). Ce crezi că implică o semnalizare bogată, nuanțată la detalii, cât mai precisă și convingătoare? Rețele relaționale din cuvinte (sau concepte). Ele fac posibilă activitatea mentală și cunoașterea lumii noastră înainte de experiența ei. Ba chiar fac posibilă experiența ei la nivel imaginativ. Imaginează-ți cum e să muști dintr-o lămâie. Simți acreala?
Utilizarea de rețele conceptuale poate schimba la nevoie perspectiva psihologică și, în consecință, abordarea diferită a unei situații particulare de viață. Nu, îmi pare rău, nu în felul copilăresc al programării neurolingvistice. În paranteză fie scris, un mit persistent și cu largă răspândire e că NLP-ul ar avea o bază științifică. Pentru că are termeni științifici, nu înseamnă că și este, conform cu zicala ”seamănă, dar nu răsare”.
Cuvintele sunt pentru oamenii inteligenți uneltele cu care aceștia pot influența atitudini și comportamente. Limbajul e un instrument de intervenție per se. Cuvintele pot avea impact emoțional. Modul în care le folosim ne costă, deși ele sunt gratuite. Îți amintești, cred, cât de ușor poți răni o altă persoană, dar și cât de grijuliu poți alina suferința cuiva. Iar asta e posibil prin înțelegerea lor ad-litteram. Ne raportăm la convenții/reguli. Multe sunt inconștiente și învățate din vremea primelor cuvinte. (”n-ai voie!”).
Această înțelegere reprezintă modul intuitiv al creierului de operare lingvistică și cognitivă. Operațiile via cuvinte ghidează acțiunile noastre. Contraintuitiv e procesul invers tradus de mine deliteralizare (engl. ”deliteralization”). În context psihologic e atunci când vrei să privești la gânduri ca fiind ceea ce sunt și nu ceea spun ele că sunt. E atunci când iei gândurile în neserios (în idiomul ACT se cheamă difuzie). Pricepi că sunt iluzii efemere și nu realități urgente. O puzderie de intervenții terapeutice (specifice metodei ACT) au fost create pentru a stimula procesul de difuzie. Ele nu se folosesc anapoda sau când îi tună unui terapeut isteț (așa ca mine), ci atunci când persoana consiliată se confruntă cu bariere psihologice.
Înțelegerea minții umane (hai să lăsăm istoriei conceptul de psihic) are de-a face cu enigmele comunicării simbolice. Dar fără a neglija istoria evoluționistă a speciei noastre. Și dacă ești de specialitate, poți consulta această carte: Mastering the Clinical Conversation. Language as Intervention (2015). Unul dintre autori e Steven C. Hayes. Cartea are 406 pagini și costă 39.57 €. E ceva, dar profesionistul face sacrificii… dacă vrea profesionalism.
Închei cu o frază meșteșugită nu știu de cine:
”Actions prove who someone is, words just prove who they want to be.”