cum te poți trata de imagini supărătoare și intruzive

Amintirile intruzive, supărătoare sau profund tulburătoare despre evenimente negative din trecut sunt printre simptomele cheie ale tulburării de stres post-traumatic. Imaginile vizuale sunt cele mai întâlnite în cazurile cu PTSD. Totuși, nu e musai să suferi de PTSD ca să ai parte de vizita unor amintiri prin imagini tulburătoare.

Eye Movement Desensitization and Reprocessing. Probabil știi de această formă de terapie. Unii meseriași gânditori critic au transformat-o într-o intervenție ezoterică la pachet cu terapia Imago și alte aiureli. Transformarea s-a produs în baza unei reguli verbale inconștiente (bias cognitiv) pe care meseriașii o urmează pe pilot automat: dacă eu am credințe mistice (tunelul meu de realitate), atunci orice metodă are sens când e răstălmăcită într-un context mistico-ezoteric.  

În lumea terapiei evidence-based, e un fapt arhicunoscut că EMDR are un bun suport empiric pe condiția PTSD. Ca să ne înțelegem, procedura EMDR cere clientului să păstreze în minte o amintire supărătoare, în timp ce este invitat să miște privirea repetitiv dintr-o parte în alta, urmărind degetul index al terapeutului. Apoi, clientul relatează senzațiile, gândurile și emoțiile din timpul experienței. Mișcările oculare sunt reluate până când clientul simte și relatează doar un minim disconfort legat de amintire. Ulterior, clientul e îndrumat să înlocuiască gândurile negative conectate la amintire cu unele pozitive.

Vrăjeală și vrăjitorie? Nu s-a înșelat Francine Shapiro (o babetă astăzi)? Nope. Atunci cum funcționează? Care-i mecanica mentală din spate? Urmează să afli și tu imediat, în baza unui articol, publicat în Journal of Behavior Therapy and Experimental Psychiatry, pe care îl țin dosit de ceva vreme ca secret profesional. Asta (și mai multe) e pentru tine, dacă ești de meserie, ca să dai peste nas persoanelor nu doar sceptice, ci și disprețuitoare vizavi de domenul psihologiei și tagma psihologilor. Sunt de acord că pregătirea neaoșă, per ansamblu, nu se ridică nici la vârful unghiei de la piciorul facultăților vest europene. Dar nici nu înseamnă că unii dintre noi se mulțumesc cu pregătirea academică subțire de tremură ca varga domnișoara Psihologie (care nu-i neapărat poliloghie).

Mai sunt de acord cu tine, dragă Skepticoi (să nu-mi bați în inimă un țăruș că nu-s moroi; ca să nu zic altă prostie), și că PTSD și orice alte amintiri supărătoare vizavi de evenimente negative nu pot fi tratate cu Constelații Familiale. Că există și câțiva ”profesioniști” cu doctorate care tratează pacienți cu traume prin asemenea vrăjitorii, nu face decât cinste psihologiei ca disciplină științifică.

Ca să mă întorc (din cealaltă lume), mecanica mentală e una tare simplă și o vei pricepe imediat cu ajutorul unor cunoștințe introductive din psihologia sinergetică, ptiu!, cuantică. Cognitivă, măi Mitică! Ea, mecanica sau explicația, conform cu rezumatul din articolul menționat, e descrisă așa: ”Mișcările oculare din timpul expunerii la imagini mentale supărătoare reduc acestora intensitatea și vivacitatea prin sarcini care concurează cu ele pentru resursele memoriei de lucru”.

Cum au testat cercetătorii olandezi (de la Utrecht University) explicația de mai sus? Printr-o sarcină simplă care taxează memoria de lucru. Și au căutat să afle dacă taxarea prin această sarcină (care?) pe timpul expunerii la amintirea (imaginea) negativă duce la reducerea ecoului emoțional sau vivacității imaginii. Sarcina aritmetică era… scăderea.

Rezultatul a fost că expunerea simultană cu scăderea reduce vivacitatea și emoționalitatea imaginii negative prin comparație cu condiția expunerii simple (fără scăderi).

Într-adevăr, nu e nimic ezoteric în mișcările oculare ale clientului dintr-un protocol EMDR. La fenomenul reprocesării și desensibilizării contribuie efectul supraîncărcării cognitive combinat cu expunerea interoceptivă (behavioral therapy). Nu avem spiriduși, minioni sau extratereștri microscopici localizați în creier care să facă reparații. Dar pariez pe naniți, doar că va mai dura ceva vreme. Nu avem nici străbunici și bunici rătăciți printr-un inconștient familial cabalistic. E doar aplicația științei psihologice în terapie.