Ai o colegă sau o prietenă veșnic nemulțumită? Să ia un paracetamol după ce pupă niște moaște. Glumesc.
Te afli în contact cu experiența nemulțumirii. E clar ca odată ce simți așa, experiența îți colorează percepția, iar atenția se va orienta spre acele aspecte negative din lumea ta. Bine, e o relație reciprocă și care întărește starea nemulțumirii și, implicit, abaterea atenției înspre negativ. Creierul tău e ”instruit” (de gene) să detecteze negativul din realitate (biasul negativismului). Utilul din această detecție a negativului constă în orientarea organismului spre acțiune. E adaptivă câtă vreme nu ne copleșește sau nu ne tulbură încât să ne paralizeze sau să ne pună pe fugă. În funcționarea firească, ne pregătește să ne ferim de necaz. ”Care necaz?, Unde e situația periculoasă?”, calculează creierul arhaic. Și îl găsește pe principiul ”ceea ce cauți, vei găsi”, cu ”ajutorul” creierului civilizat, în realitatea simbolică a limbajului.
Tendința la negativism a evoluat la specimenele homo sapiens având, cum scriam, rol adaptiv. Generații de strămoși au supraviețuit deoarece au fost vigilenți și precauți, ceea ce i-a ajutat să ocolească sau să preîntâmpine evenimente negative. Dar, în prezent, pericole îmblănite, cu colți și gheare nu ne mai așteaptă prin tufișuri. Dacă e lăsată liberă, această tendință ne poate creea chiar ea necazuri. Din fericire, există mai multe strategii de reducere a acestei tendințe. (nimeni nu scapă de ea și nici nu vrei asta). Mai întâi să trecem în revistă câteva feluri în care se manifestă:
- Creierul reacționează mai puternic la stimuli negativi decât la cei pozitivi. Apar creșteri în activitatea electrică din creier când privim la o imagine negativă (o pisică moartă) comparativ cu cele pozitive (papanași pufoși cu dulceață de afine!)
- Ca să reacționăm mai intens la experiențe pozitive, trebuie ca ele să fie mult mai frecvente decât cele negative.
- Ne amintim mai ușor insultele decât laudele ori aprecierile.
- Creierul e echipat cu o tendință accentuată spre îngrijorare și vigilență.
- Experiențele negative tind să fie mai ușor de memorat și reamintit decât cele pozitive (cum închei o vacanță contează).
- Dacă ceva bun și ceva rău s-au petrecut în aceiași zi, vom reacționam puternic la momentul rău (chiar dacă cele două evenimente au o ”greutate” afectivă egală).
- Când mintea rătăcește e mult mai probabil să-ți reamintească evenimente supărătoare din trecut sau să proiecteze unele îngrijorătoare din viitor.
Îți vine la îndemână să detectezi aspectele ce-ți evocă nemulțumire sau supărare. În ce mă privește, sunt iritat de cum oamenii nu se ascultă și vorbesc unii peste alții. Și ce fac cu asta? Crezi că doar privesc la emoția iritării și o las să fie când apare? Se cheamă că practic acceptarea la care adaug o vrăjitorie care reduce biasul atențional (tendința de orientare a minții spre acel aspect din comunicarea oamenilor care îmi evocă iritarea). Caut să detectez momentele când oamenii se ascultă și vorbesc pe rând. Ba chiar își reformulează discursul în funcție de mesajul celorlalți. Există și situații în care observ oameni care renunță la lupta pentru dominație și preferă înțelegerea, urmărind principiul dialogului constructiv. Din perspectivă valorică, acei oameni angajați în comunicarea verbală manifestă respect unul față de altul. Iată un lucru extraordinar! Și îmi fac cruce.
Aceasta e una din strategii. Te invit s-o practici (se mai cheamă ”modificarea biasului cognitiv”). Să cauți acele cazuri care îți infirmă credința. (Îți corectezi biasul confirmării). Dacă tu crezi că oamenii sunt proști, vei căuta momentele în care ei demonstrează istețime. Dacă orașul pare murdar, vei descoperi zonele unde e curat. Dacă partenerul îți pare un mojic, te poți întreba de ce ești în relație cu el, după ce cauți momentele de purtare decentă. Poate oamenii nu sunt angajați leneși. Poate sunt și harnici. Cum îi poți ajuta să fie și mai harnici? Sau dacă oamenii îți par amenințători, te-ar putea ajuta căutarea de chipuri senine, joviale sau neutre.
Observi că poate fi un exercițiu empiric- în teren cauți activ cu atenția. Sau, poate fi un exercițiu de reflecție în care cauți lucrurile bune din orice aspect negativ care-ți evocă supărare, frustrare ori nemulțumire.
Poți face exercițiul șapte zile consecutive căutând cel puțin cinci cazuri care îți contrazic gândurile negativiste vizavi de o persoană, de alți oameni, de lume sau de orice aspect al realității care îți evocă frustrare, supărare sau nemulțumire. Evident că mai înainte listezi (în scris/înregistrezi audio) ce anume te deranjează. Apoi, cauți (activ) cazurile care contrazic ceea ce mintea ta crede în termeni absoluți. Dracul nu e atât de negru pe cât pare.
Privim la lume prin gânduri, un fel de lentile. Odată ce înveți să privești la gânduri, cadrul mental se va modifica ca urmare a invalidării lor în realitatea empirică. Treptat, tot mai ușor îți va veni să identifici aspectele bune sau pozitive din diferite situații. Realitatea are nuanțe și nu e mereu aceiași. E-n schimbare. Doar mintea se fixează.