Atât conformitatea, cât și obediența sunt răspunsurile noastre la influența socială exercitată de ceilalți oameni. Într-adevăr, sunt lucruri diferite, una e conformitatea, altceva e obediența. Noi facem de obicei ceea ce vor alții de la noi, deoarece așa ne-au ordonat. Asta se cheamă obediență și are legătură directă cu o figură autoritară. Spre deosebire, mai acționăm de obicei și după cum ne sugerează ceilalți că e potrivit sau că e în interesul nostru. Iar asta e conformitatea (sau potrivirea, concordanța cu grupul).
Sper să renunți la evaluarea (moralistă) a acestor procese sociale ca fiind rele sau bune. Ele nu suferă etichete moraliste (prescriere). Așa e mersul lumii sociale după cum e mersul astrelor pe cer. Îți propun să eviți capcana moralistă a prescrierii, dacă vrei să faci parte din clubul persoanelor cu gândire inteligentă. Hopa! Ce tocmai am făcut? O formă de influență socială, adică te persuadez. Oare cum răspunzi? Probabil te conformezi, mai exact, tinzi să fii în acord, dat fiind mesajul meu care nu e o comandă, ci doar o formă rezonabilă, cred eu, de influență socială.
Însă, efectele obedienței și conformității pot fi circumstanțial pozitive sau negative. Spre exemplu, cine vrea să gândească inteligent, e mai probabil să fie în acord cu unele articole de pe acest blog (conformitate). Cine nu vrea, deoarece preferă probabil delirul mistico-ezoteric care-i oferă anumite beneficii în această perioadă a vieții, va răspunde mai probabil cu dezacord în forme variate, de la critică moralizatoare și justificări până la comentarii defăimătoare. După cum vezi, aici avem situații de conformitate.
Cât privește al doilea tip de răspuns la influență socială, oricine (aproape) a observat obediența jandarmilor la ordinele unui comandant (propus pentru înaintare în grad, ptiu!). Nu-ți trebuie un doctorat în psihologie socială. Însă, ai nevoie de unele cunoștințe temeinice ca să înțelegi cum de s-a produs acțiunea lor brutală vizavi de o majoritate ce manifesta pașnic. Cel mai la îndemână e să-i consideri ”brute” sau ”trepanați”. (But, naming is not explaining). Nu cred că sunt nici una, nici alta. Putem crede mai degrabă că sunt oameni obișnuiți, dar care s-au aflat într-o situație mai neobișnuită (cu paranoia indusă prin dezinformare sistematică). Iar asta ne poate înfricoșa mult mai tare. Dacă ei nu sunt prin firea lor violenți (psihopați sadici), cum de s-au transformat în acei indivizi brutali?
În două feluri… Primul, prin antrenamentul cazon au fost instruiți să răspundă automat la ordinele unui ofițer superior. Și doi, situația socială ambiguă și de criză a manifestației. Ambiguitatea (sunt sau nu manifestanți agresivi?) i-a determinat, pe fondul crizei, ordinelor și dezinformărilor (răspândite cu mai multe zile înainte), să intervină mai agresiv și, în final, violent. Odată declanșată acțiunea, au intrat într-o spirală ascendentă a agresiunii derulată în mai multe etape.
Desigur astea nu-i scapă de răspundere pe aceia dintre ei care au fost violenți, după cum nici pe ofițerii lor care au dat ordinele (și nici pe doamna sinistră care a girat operațiunea). Iar răspunderea e difuzionată pe lanțul de comandă, de la ofițerul superior (înalt responsabil) la jandarmul din teren. Îhm… N-am auzit să fie vreunul pus sub acuzare, deși ordinele lor au fost clare. Se pare că Justiția din această țară a ajuns sub influența elitei de la Putere (poate chiar controlul?). Iată un alt caz de conformism construit probabil pe schimburi sociale mutual avantajoase (cleptocrație). Să nu uităm unde trăim. Ca elita de la putere să prospere, țara își calcă în picioare cetățenii, în ambele sensuri, după cum e titlul filmului realizat de Recorder.
În privința aspectelor de obediență și ambiguitate, dar păstrând proporțiile, mi se pare că seamănă cu masacrul petrecut în satul My Lai din Vietnam (16 martie 1968), pe care mi-l livrează memoria, fiind dat ca exemplu într-un textbook de psihologie socială. (Într-un manual neaoș mă aștept să găsesc ca exemple revoluția din decembrie 89 și mineriadele). Aproape cinci sute de săteni pașnici au fost mitraliați de soldații americani. În situații de presiune socială extremă amestecată cu ambiguitate oamenii s-ar putea comporta bestialic fără să fie niște indivizi sociopați.
Alți oameni, în alte condiții, se pot comporta ca mulțime uluitor de pașnic, deși suferința lor poate fi extremă. Ei se pot conforma unui ideal de protest pașnic. Aici îmi vin în minte manifestațiile pe drepturi civile sau valori și principii democratice (precum cele din țară) care încorporează conceptul non-violenței sau ”ahimsa”, un termen sanskrit cu calitatea de principiu fundamental în gândirea religioasă jainistă, hinduistă și budistă (aduce cu ”Întoarce și celălalt obraz”). Primul care a apelat la el în acțiunile de nesupunere civică a fost Mohandas Karamchand Ghandi.
În final, deși pare de necrezut, influența socială ne modelează personalitatea. Uneori, în feluri imorale și brutale. Alteori, ne pot face oameni mai buni. Merită, cred eu, să reflectăm cu atenție la ce fel de situații ne expunem sistematic. Iar de la primele impulsuri, fie de conformitate, fie de obediență, chiar dacă ne vin spontan, să ne abținem și să ne întrebăm: ”Sunt un om mai bun, dacă fac asta?”.