Ce să faci ca să-ți rezolvi problemele din cuplu

În primul rând să tragi aer în piept și să te calmezi. Te-ai calmat? Bravo, apelăm curând la Dr. John Gottman, un expert celebru pe relații maritale. Te asigur că nervozitatea și beșteleala nucleară, disprețul și izolarea emoțională te vor duce fie la balamuc, fie la separare și, eventual, divorț. Câteva cupluri ajung la terapie. După care, la divorț? Mai ales dacă există și o propensiune către divorț, având în minte o heritabilitate de 40%.

Mulți terapeuți au impresia că problemele din cuplu pot fi rezolvate prin… empatie și o mai bună comunicare… non-violentă. Să te pui în locul celuilalt și să-l înțelegi; să vezi problema din perspectiva lui și să-ți exprimi emoțiile și nevoile. Parcă dispare spontaneitatea. Pare o trebușoară tare dificilă pentru orice om care a trecut (sau trece) prin experiența unei căsnicii. E o metodă bună, cu condiția să reușești a vedea din perspectiva celuilalt. Cred că foarte puțini reușesc această performanță de inteligență emoțională, după cum ar susține fanii conceptului. Dar, da, de aceea există cursuri… utile mai mult ca frecții la picioare de lemn.

Noroc că avem o alternativă, deși nu mai puțin dificilă. Dr. Gottman ne îndeamnă să abordăm problema în cinci pași după cum urmează:

  1. Să începi ușurel, cu grijă.
  2. Învață să faci și să primești tentativele de reparație.
  3. Să te domolești, dar să-ți ajuți și partenerul să se calmeze.
  4. Să cauți compromisul.
  5. Să prelucrați fiecare nemulțumire în așa fel încât să nu rămână cu voi mult timp.

Ține de principiul 5 propus de Dr. Gottman în cartea The Seven Principles for Making Marriage Work, 2015 (probabil cea mai bună carte de psihologia cuplului bazată pe cercetări empirice). Deci nu e despre iertare, că suferim de această preconcepție derivată religios. Trebuie să ne iertăm, să-l văd că cere iertare, că-i pare rău. Paștele măsii de păcătos! Să ne lămurim. Iertarea cui din partea cui și cine spune că ”trebuie”? A păcătosului din partea celui fără de prihană?! Din câte știu, relațiile intime sunt egale și tind spre echitate. Iertarea e o practică pentru aceia care se amăgesc cu superioritatea lor morală (și, eventual spiritual-religioasă) și care au găsit în celălalt unicul vinovat! De altfel, e tipic pentru personalități înalt conflictuale să culpabilizeze mereu un altul, ei fiind, desigur, de un alb imaculat.

Sigur că nimeni nu te oprește să arăți autentic că regreți gesturi, acțiuni sau cuvinte care au rănit o altă persoană. Te poți chiar exprima articulat, dând deoparte egocentrismul infantil, și spune ”Îmi pare rău că… ” și continui cu acel lucru ce l-ai făcut. Ține de reparație și face bine la sănătatea relației. Îți exprimi regretul și poți spera să conteze pentru persoana rănită. Însă, istoria l-a consemnat. Regretul tău devine și util dacă stabilești ce poți face (în termeni cât mai specifici) ca data viitoare să nu mai dai cu mucii-n fasole.

Mare atenție să ai (că altfel, bye-bye!) fiindcă cei cinci pași nu funcționează fără respect, după cum ne precizează Mr. Gottman. Înseamnă să îți tratezi partenerul cu același respect pe care îl oferi unui musafir. Ține de maniere. Nu te comporți mârlănește. Spre exemplu, dacă musafirul își uită smartfonul și iese pe ușă, tu îi atragi atenția. ”Uite, ți-ai uitat smartfonul”. Nicio clipă nu-ți trece prin minte să comentezi critic, să-i administrezi o săpuneală ”Unde pleci așa? Într-o zi o să-ți uiți capu!” sau ”Chiar trebuie să am eu grijă de fiecare dată!”. Se cheamă că suntem sensibili la ce simte musafirul și căutăm să nu-i creăm disconfort. Ne interesează binele lui și avem grijă de sentimentele lui. Nu, nu ne dorim ca musafirul să simtă rușine, supărare, frustrare, nervozitate.

Să mai vedem un exemplu inspirat din cartea lui Gottman. Un musafir varsă niște vin pe frumoasa și noua ta măsuță. Bănuiesc că spui ceva de felul ”Nicio problemă. Vrei un alt pahar de vin?” și nu că ”De ce ești neatent? De ce? Tocmai mi-ai stricat frumusețe de măsuță, că în loc de cap, ai o tărtăcuță. Știi tu câți bani am dat pe ea?! Evident că nu-ți pasă!”. Si mai departe frizând delirul ”Ai făcut-o intenționat? Vrei să mă enervezi ca să-ți bați joc de mine? Te chem la mine acasă și tu-mi strici bunătate de masă!”

În cuplu, cu cel drag (ce ironie!) avem nenumărate pretenții sau așteptări imperative nerealiste, după cum le-a numit părintele terapiei rațional-emotive Albert Ellis. Uităm să mai fim toleranți și respectuoși. Am impresia că pe meleagurile noastre ne vine la îndemână să-i tragem celuilalt săpuneala cuvenită. Mai toată lumea face asta și mai nimeni nu se sinchisește să interacționeze și altfel, adică sănătos și ceva mai rațional. Cred că suntem înapoiați la comunicare. Suntem încă vietăți cu limbaj articulat pe care îl utilizăm anapoda. Să mistificăm realitatea și să-l rănim pe celălalt.

Din câte aud și văd nu sunt comportamente specifice relațiilor de cuplu. Ele apar în variate relații. După cum mulți parlamentari și politicieni se insultă, se beștelesc și delirează la microfon, nu mai e nimic de comentat despre alți oameni. Să zic că vreo 99% dintre noi habar nu avem când beștelim un altul. Mi se pare o cutumă culturală. A ajuns precum aerul și asta mă supără. Iar în viața de cuplu și mai tare se simte și se observă. Dacă e să mă iau după eleganta definiție a lui Franz De Waal, fără o minimă doză de empatie, atunci nu mai e posibil respectul. Nu poți respecta un alt om, dacă nici măcar nu observi că el este viu și există cu tine în același spațiu (și timp). Nu ești conștient de prezența lui și îl tratezi ca pe un obiect care trebuie să-ți satisfacă dorințele. Dacă celălalt e un ”obiect”, implicit nu are nevoi și interese și nici nu simte… ce trebuie, desigur. Deci nu are de ce să-ți pese. Obiectele sunt acolo ca să ne servească. Așa cum face homo sapiens, o specie rapace, cu întreaga planetă. (vezi campania Declic).

Așadar, poți reține că pașii de mai sus nu funcționează decât dacă ții calea respectului. Fără, bye, bye! Ei nu funcționează nici dacă problema nu are rezolvare. Deoarece nu toate problemele din cuplu pot fi rezolvate. Cu unele înveți să coabitezi dacă vrei relație.