Daca vrei sa-ti faci viata mizerabila… Dar de ce ai vrea asa ceva? Viata in sine e alcatuita din intamplari unele fericite, altele nefericite. De ce sa vrei a-ti face viata nefericita? A se intelege ca ai o contributie aici? Cumva, cu ajutorul tau, viata poate fi mizerabila, o poti trai la un nivel de suferinta psihologica care nu-si are rostul. Din care nu ai absolut nimic de invatat! Fara niciun sens dat de nimeni, nici macar de tine, ca sa nu ne amintim de zei,zeite, spirite si constiinte atoatestiutoare.
Ma pot gandi in felul urmator: “Va fi groaznic de cald!”. Mi-as putea dori sa ploua. Sa doresc o vreme diferita (sa ploua) este rezonabil. Cu totul altceva, este sa cred ca vremea e ingrozitoare (sau ca va fi)! Si sa tin mortis la o vreme ploioasa si sa ma supar pentru ca nu ploua. “De ce, mama dracului, nu ploua?!” Ma infurii, nu stiu exact pe ce, pe vreme, pe acel zeu inchipuit care face jocurile pe planeta asta, pe mine insumi, pe tine, pentru ca si tu ai contributie (prin gandurile tale negative)? Reactia de furie e una din variante. Alta poate fi tristetea, melancolia si, apoi, deprimarea. M-as putea auto-compatimi. De ce trebuie sa traiesc in tara asta? Cu ce sunt eu de vina ca m-am nascut aici? Nu pot face nimic, dar ar trebui sa ma mut in alta tara. Trebuie sa suport vremea asta… groaznica.
Vremea reprezinta un aspect din ceea ce numim, in general, Realitate. Venitul minim net pentru licentiati, climatul afectiv de la serviciu, jobul in sine, relatiile sociale, relatia cu administratia publica, cu primarul, cu vecinul de vizavi, cu hamsterul ori pisica, relatia cu corpul tau, cu propriul sine, cu el/ea, traficul din oras, ultravioletele, hrana de proasta calitate, veniturile pensionarilor, oportunitati de angajare, desenele animate din politica, cursul euro si multe altele (cam cate cuvinte avem pentru a le numi) sunt alte exemple de aspecte din realitate fata de care poti reactiona negativ. Dar in ce masura?
Spontan apar reactii emotionale. Insa, e o diferenta intre reactii emotionale si sentimente negative sanatoase(manie, iritare, tristete, teama) si cele nesanatoase. La cele nesanatoase, tu ai o contributie prin chiar gandurile pe care le intretii (investesti) actiunile derivate din acestea in legatura cu un aspect sau altul al realitatii. In alte cuvinte, iti faci intr-o anumita masura si cu buna stiinta, o viata de r… ! Felicitari!
Poti face cu mare usurinta diferenta intre emotii, sentimente negative sanatoase si cele nesanatoase. Cand traiest emotii ori sentimente din registrul negativ si, simultan, incerci sa actionezi intr-un fel prin care sa modifici situatia, daca e posibil (realist, vorbind), sau te poti impaca cu situatia asa cum este, cel putin o perioada de timp, atunci se cheama ca esti intr-o stare psihologica sanatoasa. Te afli in situatia nesanatoasa, atunci cand tii mortis sa schimbi un aspect din realitate, cand ai pretentia ca realitatea sa fie altfel ( in felul pretins)!
Pretentiile tale (asteptari sau cerinte ce trebuie satisfacute!) pot fi in raport cu tine (cu sinele tau), cu altii, cu viata in general! Ele pot fi detectate dupa urmatorul criteriu de natura emotionala: suferi amarnic! Si prosteste, as adauga eu, cu compasiune. Uite asa, noi psihoterapeutii prosperam (indeosebi, psihanalistii, care pot interpreta la nesfarsit suferinta ta). Pentru ca tu, te incapatanezi sa crezi ca Realitatea trebuie sa fie cum iti doresti (si astepti)!
Cand suferinta psihologica a capatat amploare si intensitate (depresie, furie, ura, ranchiuna, ostilitate) poti fi sigura ca ai pitici la mansarda! Poti cu usurinta sa identifici o serie de convingeri irationale – felul tau de interpretare al unui aspect (sau mai multe) din realitate si care iti amplifica starea emotionala pana la un nivel nociv de suferinta. Piticii au inceput sa tropaie. E ca si cum, acolo unde locuiesti vecinii au dat volumul la maxim pe muzica rock ori s-au apucat de renovari. Uneori, nu mai poti suporta. Iti vine sa-ti iei campii. Simti ca innebunesti. Esti pe marginea prapastiei.
Dar cine esti TU? Cine esti tu, incat sa te astepti ca Realitatea sa-ti raspunda dupa cum iti doresti? Realitatea (pentru credinciosi: zeul ori alta entitate divina) de ce crezi ca ti-ar raspunde? De ce crezi ca Universul iti poate raspunde? De ce te chinui de unul singur intr-o lume care este indiferenta si neutra in raport cu dorintele tale devenite cerinte obligatorii? Se cheama masochism cu adaos de prostie. De ce sa-I ceri cuiva sa se schimbe, sa fie altfel, mai bun, mai cuminte (vezi parintii si copiii lor)? Ai o dorinta (sa se fie altfel, mai bun, sazicem), dar nu mai mult! O poti pune in cuvinte (ex: “vrei sa fii mai amabil?”), insa de ce insisti? De ce iti consumi inutil energia,contorsionandu-te emotional, in raport cu o fiinta care se manifesta asa cum se manifesta, desi tie nu-ti place, pentru ca nu-ti raspunde unei dorinte (devenita trebuinta!)?
Nu-ti pare prostesc, ca intr-o zi, sa iesi in balcon si sa-i ceri vremii sa fie altfel? “Vreme, nu vrei tu sa te manifesti cu ceva ploaie, mai pe dupa-amiaza, atat ca sa se racoreasca oleaca?” Unii oameni la asta viseaza. Ca Vremea sa le “raspunda”: “Cum sa nu, cetatene homo sapiens! O sa dau ploaie!”. Desigur, multi oameni in zilele noastre nu se mai asteapta ca Vremea sa converseze cu ei, deoarece multi dintre acestia converseaza direct cu el (zeul/zeita) care ar putea, daca ar dori, sa produca o schimbare in tiparele meteo.
Vremea e asa cum este; e parte din natura. Dar ce, oamenii sunt altfel? De ce mizezi pe ideea falsa ca oamenii au suficienta vointa ca sa se schimbe, mai ales, daca vrei tu? Oamenii se pot schimba in anumite limite (dependente de ereditate, motivatie, imprejurari de viata, alti oameni, norme sociale). Cu mult efort. Efortul cere mult timp. Insistentele tale, morala ta, pledoaria ta pro-schimbare de orice fel (de ex: renuntarea la fumat) sunt precum picaturile de ploaie pe penele de gasca! Gasca nu se uda si nici nu intra la apa. In acelasi fel, se petrece cu Realitatea.
Pana la un altul, schimba-te tu, schimba-ti strategia, atitudinea si renunta la schimbarea altuia, sistemului, lumii intregi. Suferi ca lumea nu este conform asteptarilor tale si ceri lumii sa fie intocmai. De obicei, mai buna. Insa tu nu poti schimba un simplu obicei la tine insati (insuti). Arunca, chiar acum, mizeria aia de tigara! Poti? Nu. De ce nu? Doar vrei. Intelegi bine ca e un obicei care te poate ucide. (dar mai tarziu, nu acum, stiu!)
Mi se pare comic! Oricum e comic sa crezi macar o secunda ca lumea (o persoana) se va schimba pentru tine. S-ar putea intampla, insa nimic nu garanteaza aceasta probabilitate. Realitatii nu-i pasa, daca putem zice asa, deoarece nu are nimic de impartit cu tine si cu nimeni altcineva. Ea este asa cum este. Cum este realitatea? Asa cum este. De ce este asa cum este (nesuferita, groaznica)? Pentru ca e asa cum este! O tautologie nesuferita, insa mi se pare intelept sa o accepti. Si, eventual, sa te impaci cu ea asa cum arata acum si, probabil, maine, saptamana urmatoare si anul viitor, daca nu cumva s-ar putea intampla altceva (viata e imprevizibila). Daca nu-ti convine, afla ce poti face si actioneaza, asumandu-ti curajos consecintele. Insa, fara lamentari, fara (auto)compatimiri, culpabilizari in stanga, dreapta, sus, jos si alte reactii sordide, care nu aduc un plus de valoare vietii si nici vreo solutie la problemele tale.
Nu e nimic complicat aici, in aceasta atitudine fata de realitate. Nu e nimic mistic si nu e nevoie de meditatii si rugaciuni, desi iti pot fi de ajutor. Cand te-ai prins de smecheria asta cu toti neuronii (cu cei mai multi) si actionezi in consecinta, viata ta devine simpla, usoara si relaxanta (uneori, amuzanta). Din aceasta stare (ipostaza) oamenii in stradaniile lor iti pot parea, cateodata, caraghiosi!
Nu-ti inchipui prosteste ca nu mai traiesti emotii si ganduri negative, ca au disparut evenimentele nefericite, ca toate relatiile sunt armonioase, ca viata e roza si oamenii sunt (ne)buni la suflet. Insa modul in care te raportezi la viata, in ansamblul ei, este fundamental diferit. Fara incrancenare, fara o suferinta amarnica, fara o frica groaznica! Putem trai o viata echilibrata, fara excese si turbulente, drame si tragedii, iar asta, intr-o anumita masura, depinde de fiecare in parte.
Dar stiu ca tu nu vrei asta. Nu ma crezi? Nu stii ca citesc minti? Tu aproape in fiecare zi (daca nu esti zen freak) vrei sa prinzi fluturii din stomac, sa modelezi nori, sa tai ceata in cuburi, sa te tragi de par ca sa creasca rapid, sa-ti vezi ceafa, dar nu in oglinda, sa faci fum fara foc, sa te deplasezi fara sa te misti, sa desenezi cu o creta neagra pe o tabla neagra, sa comunici verbal fara cuvinte, sa faci raul sa curga in amonte… mai adauga si tu. Da, te-ai prins! (cata perspicacitate!)