Cand rata face mac-mac, cainele ham-ham si soricelul… (doar o sugestie)

Medicul vienez Franz Anton Mesmer isi trata pacientii cu puterea sugestiei. Dumnealui considera ca exista un flux magnetic care umple universul si declanseaza boli psihice atunci cand se afla in dezechilibru. El nu facea altceva decat sa re-echilibreze acest flux in corpul persoanei atinsa de el. Uneori, folosea o bagheta cu care isi atingea pacientii,alteori cu mainile goale inducea stari de transa hipnotica si regla fluxul magnetic din corpul pacientului.

Se intampla in secolul XVII. In ce an suntem? A, mi-am amintit. 2013, spre final. Secolul XXI.

Te inseli. Doar unii dintre noi se afla in acest secol. Altii au ramas in urma sau, poate, vin din trecut, de acum patru secole? Unii domni alaturi de alti domni (poate si domnite) vin sa faca demonstratii de hipnoza si, mai mult, sa-I invete pe altii cum sa faca,la randul, mesmerisme sau transe. Ma rog, ceva de genu’!

Nu poate fi decat spectaculos sa vezi cum bratul cuiva leviteaza sau se ridica la sugestiile domnului Klein (pe meleaguri mioritice), parca, urmand, eventual, sa chitaie! Chit, chit… Asemenea mesmersime nu sunt cu nimic mai diferite, poate putin sunt, caci folosesc mai multe cuvinte, decat cele genul quantum touch sau alte pase energetice oferite de bioenergoterapeutii din secol XXI conectati la energia co(s)mica din univers.

Studiile EEG ne arata ca oamenii hipnotizati nu se afla, de fapt, in asa numita, transa hipnotica. Sunt pe deplin treji. Mai mult, oamenii pot fi la fel de receptivi la sugestii (sugestibilitate hipnotica) in timp ce sunt alerti si fac exercitii fizice. Kevin McConkey (1986) demonstreaza cum majoritatea oamenilor care se supun hipnozei afirma mai tarziu ca nici macar nu se aflau in transa. Dintre acesti subiecti, 62 % considerau, inainte de aplicarea hipnozei, ca “hipnoza e o stare alterata de constiinta”. Insa, dupa experimentarea “hipnozei” (observa ghilimelele) doar 39 % dintre ei isi pastrau opinia.

Nu exista o stare modificata de constiinta specifica generata de inductia hipnotica din partea nimanui. Poate doar a sfantului duh. Nu exista o transa hipnotica, doar pentru ca unii terapeuti utilizeaza tehnici de hipnoza (de oricare!) si infiinteaza asociatii ori propun ateliere si seminarii. Si nici pentru ca unii oameni declara ca au fost in hipnoza. Multi oameni declara diverse grozavenii, dar asta nu inseamna ca grozaveniile lor sunt reale, in sens obiectiv. Sunt reale doar in lumea lor subiectiva. Conceptul de hipnoza nu face din el insusi o realitate empirica doar prin utilizarea lui in comunicarea cu ceilalti la fel cum o fotografie a celui drag nu te ia in brate si nici nu te mangaie, oricat de tare ti-ai dori asta.

Gandeste-te in felul urmator. Cand iti este somn, o serie de modificari fiziologice se petrec cutine. In acelasi fel, cand esti “hipnotizat” o serie de modificari fiziologice distincte de alte stari (cum ar fi somnul sau relaxarea) ne asteptam sa se intample.  Dar cercetatorii, in cautarea acestor modificari, nu au gasit semnele fiziologice distincte (si asteptate) in reactiile subiectilor la sugestiile hipnotizatorului care aveau intentia de a induce o transa.

Concluziile unor serii repetate de cercetari converg catre urmatoarea idee:

Nu exista motive sa credem ca intre starea de veghe si cea de hipnoza exista vreo diferenta de gen.

Cel mult, avem o diferenta graduala la fel cum esti in stare de relaxare si treci, pe nesimtite, ca urmare a unor sugestii (enuntate intr-o tonalitate de voce joasa si ritm lent), intr-o stare mai profunda de relaxare.

Iar daca ti-as cere sa simulezi hipnoza, te vei manifesta asemeni unei persoane “hipnotizate” fara nicio diferenta (cu conditia sa cooperezi la acest joc). Daca ne-am afla intr-o sala, tu simuland hipnoza sau fiind “hipnotizata”, o alta persoana care ar crede de la bun inceput ca asista la o sedinta de hipnoza, n-ar descoperi inselaciunea (mai putin, cand e sceptica).

Daca te transpui in rolul de melc aflat la un concurs de sprint, in timp ce rezolvi anagrame (membrii ABC stiu ce spun), la fel de bine te poti juca de-a persoana mesmerizata si raspunde la intrebarile mult mai simple ale maestrului hipnotizator. Doar o versiune cu upgrade a medicului din secolul 17.

McConkey, K.M.(1986). Opinions about hypnosis and self-hypnosis before and after hypnotic testing. International Journal of Clinical Experimental Hypnosis, 34, 311-319.

McConkey, K.M.& Jupp, J.J.(1986). A survey of opinionsabout hypnosis. British Journal of Experimental and Clinical Hypnosis, 3, 87-93.

Hasegawa, H.& Jamieson, G.A.(2000). Conceptual issues in hypnosis research: Explanations, definitions, and the state/non-state debate. Contemporary Hypnosis, 19, 103-117.