Trebuie să fi auzit de Alfie Kohn. Din câte am înţeles, e un fel de guru în educaţie şi parenting. Anul trecut, prin noiembrie cred, a susţinut câteva prelegeri în capitală. Tipul promovează un parentaj necondiţionat. Una din ideile forţă ale dumnealui ne îndeamnă să iubim copilul pentru ceea ce este şi nu pentru ceea ce face. De exemplu, dacă puiul nu urcă canapeaua şi de aici în bibliotecă, rivalizând cu pisica, eşti iubitoare cu el. Dacă țintește mai sus, escaladând canapeaua şi, apoi, biblioteca înspre aștrii, îl iubești din nou sau îi administrezi o scatoalcă? Îi aplici o corecţie, astfel incât să înţeleagă că nu o vârstă potrivită pentru Everestul din sufragerie? Nu. Este greşit să aplici pedepse si recompense, parca te aud. Serios?
Şi cum anume îţi iubeşti plodul pentru ceea ce este? Să ne imaginăm următoare scenă. Un ţânc de şapte ani se tăvăleşte laolaltă cu camarazii lui prin grădina din faţa blocului. Tu, bineînţeles, nu ştii. A doua zi spre seară, te trezeşti la uşă cu vecina de la parter spumegând şi trosnind din dinţi şi degete. Florile şi legumele dumneaei au fost căsăpite de o ceată de ţânci turbaţi se pare. E limpede, dar cu dovezi, că îngeraşul tău a luat parte la căsăpeala plăntuţelor dumneaei. Ce urmează să faci?
- Îi administrezi o scatoalcă ca să se înveţe minte.
- Fiind o persoană educată, îi vei ţine un lung discurs moralizator din care plodul să priceapă “dezastrul” şi ruşinea ta că ţi-ai scăpat lighioana din lesă.
- Nu faci nimic imediat, dar îi dai de înţeles printr-o atitudine rece că merită o pedeapsă, adică toată săptămâna nu va mai ieşi la joacă.
- Vecina e o babetă smintită, motiv pentru care nu e cazul să o iei în serios.
- Eşti o persoană nu doar educată, ci şi raţională, aşa că, vei discuta cu lighioana ca să devină conştientă de catastrofa la care a participat (în momente de inconştientă haiducească). Dar fără pedeapsă, deoarece ai lecturat cartea domnului sus amintit.
Ai ales varianta numărul 5? Dar tu eşti o fiinţă raţională şi conştientă? În cel mai bun caz, eşti cu pretenţii în acest sens. E o aspiraţie. Nu eşti o fiinţă angelică coborâtă din Rai. Probabil auzind grozăvenia fiului tău, te inflamezi. Inflamată fiind, adică furioasă, nu vei fi capabilă de judecată raţională şi iubire necondiţionată. Cel mai probabil, vei reacţiona conform cu propriile tale obiceiuri mentale. Iar dacă eşti convinsă că trebuie să aplici principiul iubirii necondiţionate, vei eşua lamentabil. Apoi, te vei culpabiliza pentru eşecul tău parental.
Varianta cinci e doar un exerciţiu. Exersezi rolul de părinte. Pentru că înveţi, ai voie să greşeşti. Să-l îndrepţi cu făcăleţul pare o atitudine greşită. Dar dacă îl găseşti aşezat pe marginea balconului, în tentativa de a se căţăra precum Spiderman? Nu cumva, o durere resimţită imediat va preîntâmpina un accident din viitor? (Nu te poţi pune cu Spiderman, folosind un făcăleţ! :))). Înseamnă că nu-l mai iubeşti? O durere resimţită azi, în acest moment, te poate feri de o suferinţă mare din viitor. Să nu fie o pedeapsă bună? Din comoditate nu descriu si situatii potrivite recompensei. Mizez pe experienta sau imaginatia ta.
Există împrejurări când pedepsele şi recompensele sunt bune (si unele situatii cand nu sunt bune). Tu te afli în postura în care urmează să discerni aceste împrejurări sau să aplici cu discernământ sistemul de sancţiune-recompensă.
Şi, da, te vei bucura când observi că el (puiul) face ceea ce te aştepţi de la el, iar când face pe dos, te vei supăra (cogniţie socială). Înseamnă că îl iubeşti condiţionat? Şi cum să-l iubeşti necondiţionat? Să renunţi la natura ta emoţională şi să te constrângi la a manifesta iubirea necondiţionată? Pare imposibil sau nerealist, nu crezi?
Relaţiile cu oamenii, prin urmare, şi cea cu lighioana ta, sunt dinamice sau schimbătoare. Să creezi o legătură de încredere cu lighioanele tale, nu înseamnă să nu apelezi, uneori, la pedepse şi recompense in virtutea unui deziderat fantasmagoric de iubire necondiţionată. În anumite împrejurări, sistemul cu morcovi şi bastoane (pe spinare) oferă rezultate. Câinele tău ştie mai bine. Cred ca si angajatii tai (daca ai).