bomba cu TNT

23 February 2013 | By Seramis Sas | Filed in: Știința psihologică.

M-a electrizat! Nu, nu este o ea. Desi tot de genul feminin, e vorba de o carte care contine o serie de idei volatile, care vor arunca in aer (in curand) o teorie intuitiva binecunoscuta cum ca “educatia din partea parintilor conteaza; modeleaza personalitatea viitorului adult“. O intuitie care este, de altfel, un principiu bine statuat in psihologia dezvoltarii, ca sa nu zic o dogma in baza careia majoritatea practicienilor isi ofera serviciile psihologice. “The Nurture Assumption” este titlul unei carti (aparuta in doua editii, prima in 1998 si imbogatita in 2009)scrisa de Judith R. Harris, nedusa la biserica cred eu, care alta treaba n-a avut decat sa verifice dogma de mai sus si, ulterior, s-o conteste si sa impartaseasca cu noi toata aceasta aventura intelectuala.

Mi-ar placea sa retii o ironie din istoria de viata a doamnei  Harris pe care ne-o impartaseste in primele pagini ale cartii. In 1997, dna Harris publica in Psychological Review (orice psiholog isi doreste sa publice in acest jurnal!) un articol de-ti taie rasuflarea si este recompensata cu un premiu din partea APA. Premiul se numea “The George A. Miller Award” dupa o figura marcanta in psihologie si fost presedinte la APA.  Dar in urma cu 37 de ani, dna Harris a fost respinsa de la doctorat printr-o scrisoare semnata de catre… cine crezi? George A. Miller, pe atunci Chairman la Departamentul de Psihologie de la Harvard. In toata aceasta perioada , Judith Harris si-a continuat cu perseverenta cercetarile in mod independent pentru a-si testa din nou si din nou “ideile volatile”, producand dovezi in mod consistent. In prezent, aceste idei abia daca sunt acceptate in mediul academic american (divizat in doua tabere) si nu pentru ca teoria nu este suficient de bine sustinuta de dovezile oferite de o metodologie stiintifica foarte riguroasa (mai ales ca, sotul ei era cercetator in psihologie experimentala! Hihi!). Teoria sa este contraintuitiva si contravine unor principii luate de bune (desi cu dovezi indoielnice dupa rigorile stiintei) pe care se sprijina metode de interventie psihologica din lumea larga.

Iar acum ochii mari. Teza cartii este urmatoarea: in formarea viitorului adult (copilul) genele conteaza, grupul de egali conteaza, dar parintii nu conteaza.  

Ca sa te lamuresti si sa nu ramai eventual intr-o ureche dupa acest dus cu apa rece, poti vizita scoala lui Adrian N. (scoala-de-psihologie.ro), care a facut “greseala” sa-mi imprumute aceasta bomba cu TNT cu care, spre deliciul meu, voi trai de acum incolo, datatoare fiind de stari febrile (pe baza de epinefrina, da!) in timpul asteptarii exploziei finale. Da, da, “dinozaurii” vor disparea, in curand!

Cartea are un “cuvant inainte” oferit de profesorul acela pricajit de la si mai pricajita Universitate Harvard, Steven Pinker (1998) din care citez finalul:

“Being among the first to read this electrifying book has been one of the high points of my career as a psychologist. One seldom sees a work that is at once scholarly, revolutionary, insightful, and wonderfully clear and witty. But don’t be misled by all the fun. The Nurture Assumption is a work of serious, original science. I predict it will come to be seen as a turning point in the history of psychology.”


Tags: , ,

Comments are closed here.