Pe ce device citești acest blog? Să mă concentrez puțin… Da, e foarte probabil un telefon isteț. Ce funcție îndeplinește în acest moment? Seamănă cu cartea. Putem spune că are funcție de carte. Prin urmare, dacă te întreb ”La ce îți servește device-ul?” ce îmi vei răspunde?
Ceva similar se petrece cu gândurile din capetele noastre. Ele apar spontan și zumzăie ca floricelele de porumb. Te poți întreba: Îmi servesc ele la ce am nevoie sau la ce intenție am pe termen mediu sau lung? Ah, dar ce intenție am?
Da, aceasta e prima întrebare. Tu ce anume vrei să faci? Gândurile care-ți trec prin cap ca mașinile pe stradă te ajută aici, la intenția sau problema ta? Sau mai mult te împiedică?
Gândurile trec prin spațiul psihologic al creierului precum trenurile prin gări. Te poți trezi pasager în unele care nu sunt potrivite direcției tale. Iar asta e situația fericită. Te-ai trezit. Hopa, sunt pasager, îți spui cu voce șoptită sau doar în capul tău să n-audă careva și să cheme salvarea. Dar e acesta trenul potrivit? Potrivit la ce? La ce anume vrei să faci. Încotro? Care îți e direcția?
Să mă prezint bine la interviu. Îți servesc gândurile acestui scop? (Cât de ”bine” e o altă discuție). Trenul de gânduri te poate duce într-o altă direcție. Poate fi o direcție în care renunți de la bun început să ajungi la interviu. Când nu-ți servesc intenției tale importante, poți încuviința trecerea lor prin capul dumitale. Ele trec mai departe, la fel și emoțiile. Iar tu te concentrezi pe ceea ce e important.
Multe gânduri sunt gunoaie. Nu servesc vreunui scop important. Nu merită efortul de a te lupta cu ele, de a le contrazice, de a le domina sau justifica. Când faci toate astea, înseamnă că le iei în serios de parcă sunt aievea, realități concrete. Dar, ele vin și pleacă precum trenurile prin gară. Unele nu sunt potrivite drumului tău. Nu te urci în trenul de Brașov, dacă vrei să ajungi la Constanța. Check your ticket!