Carl Jung, exploratorul abisurilor psihismului uman (dumnezeul psihologilor certati cu metoda stiintifica), credea ca “The pendulum of the mind oscillates between sense and nonsense, not between right and wrong.”. Amicul meu, pasionat de viața socială a insectelor, E.O. Wilson (1975) in opera sa controversată ”Sociobiologia” scria așa:
”Cercetătorii și umaniștii ar trebui să cadă de acord asupra faptului că a venit timpul ca etica sa fie temporar luată din mainile filosofilor și biologizată” (p.421).
Dar ce înseamnă să biologizăm moralitatea? Wilson ne lămurește la următoarea pagină, unde ne arata că domnul Kohlberg cu stadiile dumnealui ale dezvoltării conștiinței morale e aliatul filosofilor și intersectat (fără să știe) cu biologia:
”… filosofii eticii intuiesc canoanele deontologice ale moralității prin consultarea centrilor propriului sistem hipotalamico-limbic. De asemenea, e adevărat și in cazul cercetătorilor dezvoltării chiar și când adoptă cea mai exigentă obiectivitate. Doar prin interpretarea activității centrilor emoționali ca adaptări biologice poate fi descifrat sensul canoanelor.”
Se pare că mintea oscilează între bine și rău pe baze biologice. Nu intre sens și nonsens, fiindca creierul creează sens (sau încearcă) din orice experiență (inclusiv din aiureala specifica viselor). Cu alte cuvinte, moralitatea nu vine din afara ta decat partial. Mai precis, constiinta morala e modelată prin contactul constant cu modelele valorice (parinti, profesori, educatori, frati mai mari sau camarazii din grup) intr-un anumit context social-istoric. Dar ea e cultivata pe solul fertil al biologiei intuitiilor morale. Pe scurt, exista o moralitate innascuta. Valeu! O idee aproape imposibil de digerat atat de intelectualii stiintelor sociale, aceia infricosati de darwinismul social (pe care din nestiinta il echivalează cu biologia evolutionista), cat si de preotimea usor speriata de avantul secularismului ”diabolic”.
Poți explora ”scurtimea” apelând la un un nene de cincizeci și ceva de ani, care a cercetat mai in profunzime ideea (pe baze empirice), producand teoria fundatiilor morale. In cartea dumnealui cu titlul ”The Righteous Mind” (2012), Jonathan Haidt popularizează această teorie aplicata politicii si religiei. Vei intelege de ce suntem divizati in grupuri si de ce e dificil, uneori imposibil, sa te intelegi cu ceilalti dintr-o alta tabara, fiecare cu propria ei justete morala.
Homo sapiens, din fericire, e echipat biologic cu o parte luminoasa. Nu e doar individul ipocrit si egoist dinspre latura sa intunecata. Are abilitatea de a functiona asemeni unei celule dintr-un organism sau asemeni unei albine dintr-un stup care lucreaza inspre un bine mai cuprinzator decat propriul interes. La fel ca in natura, in lumea insectelor sociale, aceasta abilitate sociala are un cost. Ne face ingusti la minte si reactivi, uneori cu violenta, vizavi de corectitudinea morala diferita de a noastra (grupului din care facem parte). Dupa cum spune Haidt:
”These experiences are often among the most cherished of our lives, although our hivishness can blind us to other moral concerns. Our bee-like nature facilitates altruism, heroism, war, and genocide”.
Si ne face cu atat mai ingusti la minte cu cat suntem mai identificati cu ideologia grupului din care facem parte. Cine poate negocia concesii, pe principiul win-win, acolo unde nu exista o distanta cognitiva intre continuturi mentale precum, credinte, valori si norme (care modeleaza perceptia asupra lumii sau altor indivizi) si propriul sine? De aceea, devine periculos (pentru cei multi) cand un individ se defineste ~la sange~ printr-o ideologie sau doctrina. Alternativa e infricosatoare. Dincolo de definitie (identificarea cu grupul) e vidul unde nu poate exista ca individ posesor de ego. De aici, gandirea alb-negru paguboasă social (am indoieli) pe termen lung ”ești cu noi sau impotriva noastră”. Sau după cum ne amintește Nassim Taleb: ”A fost mai profitabil pentru noi sa ne unim intr-o directie gresită decat sa fim singuri intr-o directie corectă”. In general, pare mult mai atractiv sa alegi directia grupului, deși gresită, decat sa mergi singur intr-o directie corecta pentru care iti trebuie o doză de nebunie (in sensul a ”sensation-seeking”).
Imi place sa cred că putem fi mai mult decât asemeni unor albine cu mental de stup(id). (sunt profund indatorat albinuțelor apis melifera si apicultorilor ce le au in grijă). Mai mult ce? Niste bărzăuni?! Discutia poate aluneca pe panta colectivism vs. individualism alaturi de intrebarea prost plasata care ”-ism” e mai grozav. Poate ambele, indraznesc eu, dar depinde de scopuri. Sunt convins ca vei gasi cateva exemple. Mie mi s-a facut de niste miere.