basme si povesti cu zane si feti-frumosi, zmei si balauri

Biasul cognitiv reprezinta tendinta umana de a ajunge la concluzii incorecte bazate pe interpretari cognitive si mai putin sau deloc pe dovezi empirice si argumente rationale. Biasurile sunt un fel de shortcut-uri mentale cu rezultate eronate in evaluarile statistice si probabilistice, atribuirile sociale, in formarea credintelor si re-amintirilor. Este un fenomen studiat de psihologia sociala si stiintele cognitive, demonstrat empiric, si de care niciun om nu este scutit, indiferent de nivelul inteligentei. Sunt peste 200 de biasuri de care este imposibil sa te feresti de unul singur. Cu toate astea, pe unele dintre ele, cu ceva antrenament, chiar le poti identifica la tine si la cei din jur si, zau, ca merita atentia deoarece te poate scuti de decizii proaste, de consecinte neplacute, de epuizare nervoasa, de irosirea timpului si poate de multe altele care nu-mi vin acum in minte.

In continuare, sa-ti povestesc de unul foarte la indemana de observat, fiind suficient sa deschizi televizorul sau sa asculti o discutie in troleu, si anume, apofenia. Este un termen introdus in 1958 (e ceva vreme!) de Klaus Conrad (prof. de psihiatrie si neurologie la Sp. univ. de psihiatrie din Gottingen) care l-a definit ca “perceperea unor conexiuni nemotivate” acompaniata de “o experienta specifica incarcata de sens”.

Renumitele sincronicitati savuroase pentru unii (teoria sincronicitatilor a fost introdusa in psihologie de C.G.Jung, medic psihiatru, nu psiholog!) sunt apofenii, iar cei care le observa si sunt incantati de sensurile profunde revelatorii din acestea sunt victimele acestui bias, pervers prin efetele sale si care excita la o inaltare astrala sufletele inocente.

Nu exista niciun aranjament supranatural atunci cand doua evenimente sunt simultane ori cand se succed si iti par a fi legate. Cum ar fi, spre exemplu, pleci in weekend la mare, iesi la plaja si dai cu ochii de o fost colega/coleg din facultate la care te-ai gandit acum doua zile. Sunt coincidente care pot fi prezise de teoria probabilitatilor, dar pentru ca sunt rare, ies din ordinea asteptata (cu care esti obisnuita) esti surprins(a) si cauti o explicatie. Cea mai la indemana, nu necesita effort, ci doar putina imaginatie, este povestea cu agentul divin care are planuri cu tine si cu noi toti.

Credinta in existenta unui master plan sau unui plan divin poate fi tot o apofenie, dar in domeniul spiritualitatii. Un plan divin implica existenta unei ordini supreme regizata de o inteligenta supranaturala (spirite, zei, zeite) intr-o realitate mai degraba orientata catre aleator si intamplare. Daca tu percepi si crezi in ordine acolo unde e haos esti sub efectul apofeniei. Cand percepi tipare unde nu este decat intamplare sau cand descoperi conexiuni incarcate cu sens (ex: mesaje divine, spirituale) unde nu e niciuna esti sub efectul cocainei, pardon apofeniei.

Una, dintre cele mai vestite apofenii, mai precis un tip de apofenie – pareidolia, consta in identificarea unui chip uman pe suprafata lui Marte. Altele mai recente sunt descoperirea unei cruci intr-un cartof si aparitia fantomatica a lui Isus si Mariei intr-o portocala ori fata lui Isus intr-o felie de paine prajita sau pe un parbriz aburit. (aproape sigur ai primit prin email pps-uri cu astfel de apofenii minunate!). Imi amintesc de un anume edil al capitalei care credea ca vede chipul lui Iisus intr-un ciur, luat urgent ca mesaj divin de ilustrul domn, si pentru care a primit chiar o oferta de cumparare (evident, a refuzat-o)!

Mii de ani in jurul focului am stat la taclale in acele vremuri bune (fara cursuri valutare date peste cap si puse in capul cetatenilor!) cautand a intelege evenimente si fenomene din natura pentru structurarea unei realitati in mod obiectiv, aleatoare si imprevizibila in curgerea ei. De ce atata effort? Aveam, valabil si in prezent, nevoie sa facem realitatea predictibila, astfel incat sa traim un sentiment de control in raport cu vietile noastre. Sa credem ca putem influenta realitatea cu ori fara ajutorul supranatural a devenit vital pentru supravietuire intr-o lume imprevizibila si nefamiliara. Viitorul nu este cunoscut nimanui, desi unii cred ca il pot prevesti, bazandu-se pe astre, carti, numere.

 Apofeniile reprezinta experiente psihologice subiective si inseamna sa crezi ca exista tipare si relatii cauzale ne-legitime unde nu exista decat aleator acompaniate de obicei de trairi de uimire, uneori incantare; sunt create de fanteziile noastre libere de controlul ratiunii critice (creativitatea fara ratiune poate naste monstri) si pe care nu mai reusim sa le distingem de realitate si pentru care cei mai multi nici nu se deranjeaza in acest sens. Poti trai intr-o apofenie religioasa sau spirituala toata viata? O, da, si chiar foarte confortabil. Vizavi de cei tineri si mai tineri decat mine, ma furnica limba. Sa fie chiar atat de solicitant intelectual sa-ti iei apofenia la intrebari curioase, pasind astfel inafara ignorantei?