“auzi, coane, de la psihic ti se trage!”

Atacul de panica e o problema psihica? Dar bruxismul? Ce parere ai de flatulenta? (Hi! Hi) Dar, narcolepsia? Sunt probleme de natura fizica sau psihica? In chintesenta sa perdanta raportata la “adevarul” ubicuu in populatia de psihologi, acest articol vrea sa sporeasca “popularitatea” autorului, prin propria sa punere in actul scris de cele doua maini sub comanda directa a unei parti din minte (psihic), despre care cel care scrie (eu) inca nu a aflat.

Teoriile despre psihic (minte) sunt TEORII de CONSTRUCT ( in stiinta exista si teorii de eveniment, rarisime). Aparatul psihic sau modelul hidraulic (cum apare intr-o carte straveche, o enigma printre multi psihologi, scrisa de Steven Pinker, un profesor modest la o universitate pricajita, pe nume Harvard) nu exista in realitate, acolo inafara ta, nici macar intr-un fel invizibil ori la o marime microscopica. Teoriile inconstientului (personal, colectiv, familial) sunt teorii de construct. Inconstientul este un construct. Nu are o realitate proprie. Nu-l poti mangaia, strapunge ori penetra, pipai, strange in brate, ventila, aera, sublima, curata, purifica sau scoate la lumina in felul in care scoti mana din manusa.

Mintea sau psihicul cu etaje, subsoluri, demisoluri (fiecare “ganditor” a mai adaugat si revizuit etaje, mansarde, demisoluri) ori fara sunt concepte abstracte. In aceeasi categorie intra inteligenta (de oricare vrei), stima de sine, increderea, personalitatea, sinele (eul), motivatia, vointa, arhetipurile, emotiile, bolile mentale, anxietatea si asa mai departe, mai toate. Gandind ca ele au o existenta reala este o eroare! EROARE DE REIFICARE. Dansa se intampla cand faci dintr-un concept un obiect concret si te raportezi la el ca si cum exista in realitate. Spre exemplu, sa crezi ca stima de sine este un ceva ce un om chiar are (ihm, o tine la subsuoara). Stima de sine e un concept inventat ca sa avem o ordine si un sens cand descriem comportamentele unei persoane. “Ce stima de sine mica are!” (la ce te referi? Hm!) “Nu va suparati, imi puteti vinde 5 kg de stima de sine? Am deja 3 si cu inca 5 fac o stima medie”. “Nu, imi pare rau, dar puteti incerca la un cabinet de consiliere psihologica”.

Aceeasi confabulatie (exagerez, stiu) se petrece si cu celebrul E.Q, conceptul popular de inteligenta emotionala, pentru care Daniel Goleman nu are studii de validare empirica. Altii au inventat diverse chestionare in tentativa de validare, dar E.Q. nu exista! O serie de comportamente descrise in itemii din chestionare sunt masurate cu scale de tip Likert care ofera in final o masura in care comportamentele (asociate constructului E.Q) apar in cazul tau. Insa pe ce baze empirice aceste comportamente sunt asociate acestui E.Q. nimeni nu stie exact, pentru ca nimeni nu a facut investigatiile empirice necesare!

Cea mai sublima si ubicua eroare de reificare o intalnim in randul profesionistilor din sanatatea… de care? Ghici, ciuperca! Pot paria o suma cu multe zerouri in euro (sponsorizat fiind de seicii din Dubai) ca majoritatea, desi imi vine sa zic mai toti cu cateva exceptii (cativa cunoscatori), fac din minte(psihic) o entitate obiectuala (there is out-there!) care influenteaza partea fizica, materiala, creierul si corpul.

Creierul este un lucru, procesele cerebrale sunt lucruri “out-there”, mintea NU. Sanatatea este simultan fizica si mentala. Ganduri nu exista fara neuroni care se descarca (this is a fact!), dar exista neuroni care se descarca si nu exista ganduri dupa cum ai constat in interactiunea verbala cu broscuta ta testoasa (sau alte animalute). In timp ce nimeni nu a detectat ganduri simultan cu neuroni aflati in stare de repaos. Orice proces mental are corelate (neuro)biologice, fiind evenimente simultane. Cand vorbesti despre psihic sau minte, mi se pare intelept sa pastrezi in cap ideea cum ca te referi la nimic real sau la ceva ireal! Te referi la un construct metaforic, o conventie de limbaj inventata de cetatenii greci din antichitate care o duceau suficient de bine material ca sa scorneasca teorii si concepte (gr. Psyche) din nevoia de a face lumea mai inteligibila. Nimeni nu poate face masuratori asupra mintii tale! Orice evaluari psihometrice sunt asupra unor indicatori cat mai concreti (de ex: viteza de procesare sau cat de repede faci niste calcule), care luati impreuna alcatuiesc constructul, spre exemplu, numit inteligenta. Masuratorile se fac asupra unor comportamente sau indicatori concreti, care printr-un chitibus de analiza statistica, ne dau un construct, cum ar fi personalitatea alcatuita din cinci factori (teoria Big-Five). Nu exista factorul agreabilitate in interiorul tau (la care un psihoterapeut/consilie ar trebui sa scoreze peste medie) si nici in aerul impregnat subtil cu prana. Nu exista incredere, sinceritate, modestie, blandete, bunavointa, altruism (fatetele factorului agreabilitate) si alte trasaturi in tine si inafara ta la alti oameni, eventual, animale de companie, ca entitati concrete sau evenimente fizice! Ele sunt conventii scornite cu scopul de a face inteligibile comportamentele oamenilor, din nevoia de a pricepe ceva sau a extrage un sens din aceasta realitate empirica in care oamenii se manifesta in fel si chip. De aici nu rezulta ca este gresit sa utilizam constructele in comunicarea noastra sau, mai mult, sa crezi ca psihologia, poate chiar stiinta, e gresita!

Am senzatia ca nu m-am facut inteles si ma simt frustrat. O sa-mi treaca, voi reprima frustrarea, iar ea se duce in inconstient. Unde? In ceva ce nu are o realitate proprie! Este infiorator pentru tine, nu-I asa? Ai invatat despre inconstient (personalitate, anxietate, inteligenta si altele) ca exista in mod real si acum afli ca nu exista, ca este, de fapt, un construct inventat si nu descoperit (scornit de Freud, la fel conceptele de id, superego, ego, in incercarea lui de a intelege manifestarile oamenilor). Ti-a crescut anxietatea? Nu stii ce sa mai crezi? Ai toata compasiunea din fiinta-mi petulanta. (ai inteles, tu!)