argumentum ad ignorantiam

O legenda povesteste despre o statuie cu o proprietate neobisnuita. Aceasta statuie se aseza in genunchi si varsa lacrimi la o data fixa dintr-un an cand credinciosii asezati in genunchi cu fata in jos se rugau la ea. Dar daca un singur credincios incerca sa o priveasca atunci statuia revenea la pozitia initiala de imobilitate. Toti membrii sectei religioase credeau ca statuia are aceasta proprietate. Obiectia este evidenta: cum e posibil ca statuia se verse lacrimi si sa se miste doar cand toti credinciosii sunt in genunchi privind in jos? Raspunsul lor este un exemplu de ad ignorantiam: faptul ca statuia este imobila atunci cand este privita nu inseamna ca nu se aseaza in genunchi si nu plange atunci cand nu o priveste nimeni.

Argumentul ignorantei este un paralogism foarte raspandit si se refera la faptul ca ne pripim cu concluzia in privinta adevarului sau falsitatii unei afirmatii in absenta unor motive sau fapte pertinente. Acest paralogism are doua forme:

  1. o afirmatie trebuie sa fie adevarata, deoarece nu putem demonstra ca este falsa.
  2. o afirmatie trebuie sa fie falsa, pentru ca nu putem demonstra ca este adevarata.

De exemplu, sa luam afirmatia urmatoare: extraterestrii sunt printre noi (si colaboreaza cu FMI-ul, manipuland masinaria financiara; intr-o versiune exotica a teoriei conspiratiei). Stii ceva, tu crezi ca sunt in delir? La urma urmelor nu s-a dovedit niciodata ca nu exista printre noi. Iar felul ezoteric al jocurilor economice are de-a face in mod cert cu extraterestrii.

Domeniul parapsihologiei abunda de ad ignorantiam. El ma suna de fiecare data cand ma gandesc la el (mai putin datile cand te-ai gandit si nu te-a sunat, dar pe care le-ai uitat, nefiind in acord cu asteptarile tale). Suntem conectati si nimeni nu poate dovedi ca nu e vorba de telepatie. Iar eu nu cred in coincidente. Te recunosti in aceste fraze? Iti propun sa verifici presupusa telepatie in urmatorul mod:

Dis-de-dimineata, stabileste un scurt interval orar (de ex. 5-10 min.) la anumite ore (sa zicem de 3 ori/zi, adica intre 12.00-12.10, apoi 14.00-14.10, in final 16.35-16.45) din cursul zilei in care te vei gandi intens la el. Daca te suna de trei ori in acea zi exact in acele 5 sau 10 minute interval in care te gandesti intens la el, te rog sa-mi scrii.

Argumentul ignorantei lucreaza in serviciul credintelor noastre preferate. In domeniul religiei o persoana credincioasa poate considera afirmatia “Dumnezeu exista” ca fiind adevarata, pentru ca nimeni nu poate demonstra ca nu exista.

In planul relatiilor romantice, ea crede ca el o inseala; stie ca exista o alta. Cum ar putea el sa-I demonstreze ca nu-I asa si ca ea se inseala? Orice i-ar spune el se poate dovedi in favoarea credintei ei. Cred ca este evident ca niciunul dintre ei nu a participat la cursul de logica sau de gandire critica. Cateodata putina logica poate fi de ajutor la ameliorarea suferintei si la eliminarea unor simptome de naivitate.