terapia craniosacrală

Mulți concetățeni frustrați probabil de sistemul medical performant din țara noastră apelează la diverși vindecători practicanți de medicină complementară. În ultima vreme îmi tot aud urechile de terapia craniosacrală. Se pare că terapeuții lor au diplome în fenilalanină, nu în medicină, la fel ca mulți alții, care n-au plecat din țară, și fac acupunctură, chiropractică, homeopatie și alte terapii bioenergetice sau via duhul sfânt la concurență cu slujitorii Domnului din lăcașurile terapeutice de profil.

Pe baza pregătirii lor medicale de vârf (de ac?), poți întâlni în acest domeniu alternativ pe unii, care au dobândit după mulți ani de studii serioase convingerea că oamenii emană bioenergie din creștet până-n tălpi (asemeni unor țipari electrizanți?). Și nimeni nu i-a contrazis, așa că și-au continuat pregătirea medicală sub atenta îndrumare a vindecătorilor domnului John Upledger, liderul de cult și creatorul terapiei craniosacrale. Îl poți vedea pe site-ul institutului dedicat ținând în brațe un pui de om. Ce poți înțelege din asta într-o cheie clinică?

Site-ul psychologies.ro, o capodoperă a științei psihologice, a publicat un interviu luat unui ”medic”, terapeut la Centrul Shakti (hindu-based). Dumnealui a povestit cititorilor inteligenți despre această terapie. Poți citi articolul aici. 

Mințișoara mea îngustă și diletantă nu poate pricepe legăturile științifice dintre presiunea intracraniană și lichidul cefalorahidian cu emoțiile și amintirile traumatice. Și cu atât mai puțin legăturile lor cu bioenergia. Poate le pricepe a ta minte, fiind mai agilă și liberă de prejudecăți. Enunțurile medicale mă depășesc psiholingvistic. Spre exemplu, ”Terapia craniosacrala este o tehnica care permite atat eliberari ale restrictiilor de la nivel fizic, cat si eliberari semnificative ale componentelor emotionale”. Se cheamă pompos că te-ai eliberat somato-emoțional.  Chiar și poziția corpului ar permite o anume eliberare a emoțiilor stocate în corp. Teoria e că dacă o persoană adoptă poziția avută la momentul evenimentului, eliberarea se poate manifesta, după cum putem citi în interviu, prin tremurat, spasme, plâns, transpirație (semn de indigestie?) și chiar râs. Dar mai ales te umfli de râs până la tremurat cu transpirație și lacrimi. Această eliberare mă duce cu gândul la metoda mambo-jambo a somatoanalizei din psihoterapie. Ele se întâlnesc în aceiași teorie (unora le induce o stare de euforie): corpul stochează amintirile traumatice; astfel că dacă lucrezi cu corpul, le retrăiești și te poți elibera de ele. Dar dovezile? Canci!

Terapia dumnealor se face prin atingeri blânde, adică e non-invazivă, care eliberează persoana din restricțiile (?!) sistemului craniosacral (!) prin direcționarea bioenergiei. Ce face terapeutul? Într-o stare de profundă amorțeală pe frecvențe theta, palpează prin apăsări ușoare oscioarele craniului și alte câteva vertebre până spre cele sacrale. Mai adaugă și un strop de psihoterapie, ceva cu dialog și imagerie terapeutică, în funcție de talente. Înțelegem chiar și noi, că fără menajerie, scuze, fără imagerie nu poate funcționa.

Pare să fie metoda panaceu potrivită orișicui (de-ți fată mintea pui!). Mai e și seducătoare prin aceea că stai întins și liniștit (nu te zbați ca un vierme în cârlig) în timp ce meseriașul te palpează ușor pe căpșor și de-a lungul trunchiului. Oare cum o fi să dai o găleată de bani munciți ca să te palpeze unul pe căpșor? Nici măcar cu un masaj nu te alegi. Ce simplu! Nu pricep pentru ce e necesară diploma medicală.

Suntem asigurați că are rezultate pe o gamă largă de boli și disfuncții somatice, dar și emoționale. Întărește, de asemenea, erecția, scuze, sistemul imunitar și, deci, rezistența la îmbolnăvire de nu mai mori nici măcar cu otrăvire. Stimulează mecanismul natural de vindecare al corpului și 512 mii de persoane apreciază asta, adică vrăjitoria cu iz de știință medicală.

Poți gugăli pentru liniștea ta metafizică după cuvintele ”terapie craniosacrală”. Vei afla de site-uri medicale aparent serioase, ce conțin puzderie de articolașe care te învață despre această prodigioasă terapie. Și dacă vrei să te faci bine, să zicem că suferi de vreo tulburare neurologică ori psihologică, atunci poți intra pe site-ul (monument al științei medicale) sfatulmedical.ro, dar cel mai indicat e site-ul domnului Upledger, ca să afli mai în detaliu de terapia cu palpări blânde și puțină fantezie de te ia cu frenezie să faci o poezie, dar nu cumva să-ți iasă vreo erezie. S-ar putea să-ți sune plauzibil dacă nu ești echipată cu stil ceva mai analitic rafinat prin universitățile neaoșe fruntașe la gânditul critic.  

Am în minte imaginea unui copilaș care se joacă de doctorul și face injecții la păpuși. El se crede doctor. Spre deosebire de adulți, țâncul e conștient că se preface. El știe că se joacă de-a doctorul. Acești adulți cu pregătire academică chiar cred cu tărie că sunt doctori și că practica lor oferă rezultate. Desigur, cei mai onești pot recunoaște că rezultatele sunt placebo. Dar, cei și mai onești, vor numi asta placebo, nu altfel.

Terapia craniosacrală e o bolboroseală cu termeni medicali.

Se află pe același nivel cu homeopatia. Ambele sunt populare, dar niciuna n-are vreo preocupare sau îngrijorare vizavi de aplicarea principiilor și cunoștințelor din științe serioase precum biochimie, anatomie și fiziologie sau patologie umană. Pentru promotorii lor sunt vorbe goale din moment ce mecanismele naturale și bioenergia produc vindecarea. Și, să nu uităm, de gândirea pozitivă a pacientului.

Dacă te interesează în profunzime subiectul sau nu ai încredere în cele scrise aici, poți citi pe îndelete acest articol publicat pe un site în care editorii și colaboratorii lor explorează controversele și problemele din relația știință și medicină. Prin țara noastră (dar și prin altele) ele sunt certate la cuțite (vai, ce expresie!).

Într-adevăr, relația dintre ele e șubredă. Pregătirea medicală nu e o garanție pentru pregătirea științifică, mă refer la aceea care cultivă o atitudine științifică. Mă poți crede și pe cuvânt. Am întâlnit oameni cu pregătire medicală, iar pe câțiva, cu firi curajoase și modeste, chiar la cabinet. Medicii (ca și psihologii) sunt oameni, iar oamenii sunt natural înclinați către gândirea magică. Pregătirea academică în medicină, asemeni psihologiei, nu formează o gândire critică specifică unei atitudini științifice. Este despre știință, dar neapărat cu multă bioenergie alături de binecuvântarea Creatorului.