pre-angajamentul

Te ferești de angajamente? Sau, dincontră, promiți marea cu sarea și o scalzi pe parcurs, căci oamenii sunt cumsecade și iartă greșelile precum Cel de Sus?

Urmează o situație tentantă. O anticipezi? E primul pas. Vei lua o decizie înainte a de a fi în situația tentantă. Cine se pre-angajează la realizarea unui scop dificil are șanse mai bune să-și atingă scopul. Într-un studiu realizat de Ariely and Wertenbroch (2002) și publicat în Psychological Science, studenții care și-au impus termene limită stricte s-au descurcat mai bine decât cei fără termene. (Dan Ariely e autorul unor cărți în care face comestibilă publicului larg cunoașterea din behavioral economics) .

De altfel, e un criteriu pentru scopuri COST (o adaptare personală a SMART). T vine de la temporalitate. Scopul fără timpi de realizare e potrivit pentru sufletele nemuritoare. O ființă muritoare, când își fixează un scop, o face în timp și… spațiu (nu extraterestru!). Unele scopuri pot fi formulate ca intenții ce urmează a fi implementate. Dar nu în astral! În spațiu-timp. Spre exemplu, dacă vrei să renunți la cheltuieli inutile, nu-ți vei lua cu tine cardul de cumpărături (mai puțin când e gol pușcă). Vei lua la tine o sumă minusculă. Te ferești astfel de ispita shoppingului.

Poate vrei să renunți la fursecuri. Nu-ți vei păstra prin casă așa ceva în ideea că îți testezi voința. Te vei feri cu anticipație. Acesta e secretul (unul dintre ele) unei schimbări de obicei.

Nu-ți spun aici formula ”magică” a intenției. (da, secret profesional). Te asigur că mulți oameni au fost ajutați de o simplă formulă cognitivă, care seamănă izbitor (te lovește în meclă!) cu scrierea de coduri în programare.

Pre-angajamentul nu e pentru oricine. Troglodiții nu se descurcă cu ele. Pierd din vedere anticiparea și prevenția. Îmi amintesc de studii care arată aceiași dificultate în cazul dependenților de droguri. Ei au o perspectivă de viitor limitată și explicată prin atracția puternică de gratificația imediată dobândită prin experiența consumului. Se pare că abuzul de substanțe întunecă proiecția în viitor (o limitare intelectuală reversibilă dacă renunță la drog).

E necesar mai înainte să-ți oferi câteva minute de liniște ca să poți prevedea situațiile tentante ce te așteaptă (după colț!). Nu pe tine, sinele din acest moment, te așteaptă, ci pe acela din viitor. O altă dificultate vine din nevoia de libertăți. Ne place să avem opțiuni. Ne întărește impresia libertății de alegere. Ce frumos! Dar libertatea costă (întotdeauna există costuri în decizii). Având opțiuni, într-o situație tentantă, deși ai impresia (iluzorie) că tu alegi, de fapt, altcineva alege. Un sine habitual alege în locul tău.

Restricționarea ta, a sinelui din viitor, va crește șansele să faci alegerea corectă, în acord cu scopul tău.