Penne (reteta pentru acasa)

22 November 2013 | By Seramis Sas | Filed in: Psihologia sanatatii, Terapie psihologică/Psihologie Clinică.

Cu aproape zece ani in urma, un individ “inconstient” a realizat o serie de experimente prin care demonstreaza efectul terapeutic al unui anume tip de interventie psihologica (cu potential falimentar!). James Pennebaker, asa il cheama pe dumnealui, este un cercetator, pripasit pe la University of Texas at Austin, care ne povesteste “cu nerusinare” intr-o lucrare publicata la o editura “obscura”, Oxford University Press, despre aceasta tehnica psihoterapeutica.

Citeste, te rog, urmatoarea propozitie in slow-motion. Aceasta tehnica se dovedeste “oribil” de simpla.

Mai mult, tehnica dumnealui (asociata cu numele lui), cercetata empiric conform standardului de aur (care este?) in cercetarea stiintifica (in stiintele sociale), poate fi aplicata de orisice mirean, fara o instruire profesionala de zeci de ore! Cum asa? Nu e nevoie de zeci de ore de formare si de supervizare? Tu cate ore de formare trebuie sa faci ca sa primesti acea patalama? Ei, bine, pentru tehnica domnului Pennebaker instruirea ta dureaza, maximum maximorum, cinci minute.

Oare sa-ti spun ca aceasta tehnica poate aduce in faliment majoritatea cabinetelor private de psihoterapie? Nu ea, in sine, popularizarea ei. Intelegi, de ce nu se preda asa ceva la scoala de formare? Pentru ca formatorii nu au auzit de aceste studii (primul studiu a aparut in 1985 si nu apartine lui Pennebaker), deoarece locuiesc in cabinet si sunt mult prea preocupati cu sedintele de analiza psihologica in profunzime (ei stiu a ce!). Sau (si), pentru ca nu citesc jurnale de specialitate si, daca ar citi (putin probabil), nu are niciun rost, pecuniar vorbind, ca tu, student in programele de formare, sa cunosti o tehnica extrem de simpla si eficienta pentru care n-ai nevoie de sedinte private in cabinet.

Trebuie sa stii urmatorul lucru, poate tulburator, daca mai crezi in zane si marmote. Cu cat o metoda de psihoterapie este mai sofisticata, cu atat sunt necesare mai multe ore de pregatire profesionala, dar si de travaliu emotional (mergi si tu la sedinte individuale?). Care sa fie reciproca? Simplu. Cu cat o metoda presupune mai multa simplitate, cu atat orele de formare descresc ametitor si, simultan, cu ele, veniturile scolii de formare.

Intelegi si tu, ca Pennebaker nu este chiar un preferat al practicienilor de psihoterapie, mai ales, al celor certati cu statistica cercetarii psihologice. Iti imaginezi ceva atat de simplu, incat orice profan (doar alfabetizat) isi poate aplica tratamentul psihologic si depasi orice trauma ori eveniment dificil, fara a fi nevoie, decat in cazuri exceptionale, de asistenta psihologica sau, cel mult, poate, pe scurte perioade de timp?

Te poti bucura sau poti fi oarecum linistita, daca esti in bransa. Psihoterapia nu dispare doar datorita unor tehnici de interventie cu adevarat eficiente (si simple). Doar numarul interventiilor tale devine (extrem de) limitat. Totodata, si eficient (empirically validated), cu conditia sa integrezi in practica ta acest instrument psihologic.

Care sa fie ingredientul esential al interventiei lui Pennebaker? Sa te intreb altfel (daca esti din tagma). Ce anume sprijini ori incurajezi sistematic in clientii (pacientii) cu care lucrezi? Banuiesc ca, nu vrei sa-l faci pe client (pacient) dependent de prezenta ta calda si empatica si care il valideaza la fiecare decizie din propria sa viata in schimbul cresterii certe a contului bancar.

Da, tehnica lui Pennebaker raspunde unei nevoi umane fundamentale.

Autonomia.  


Comments are closed here.