optimal voodoo

25 September 2012 | By Seramis Sas | Filed in: Psihologia sanatatii.

Sunt pasionat de magia voodoo…  Mi-am propus sa te initiez in acest tip de magie. Asa ca, citeste cu voce tare urmatoarea afirmatie:

SUNT PROASTA.

Daca esti barbat:

SUNT PROST.

Te re-cunosti? Poate. Cand privesti retrospectiv experientele tale de viata, te gandesti, probabil, la tine (sinele din trecut), ca fiind proasta/prost. Ceva n-a mers bine, nu a iesit cum ti-ai dorit ori ai fost amagit, inselat, dus cu presu’, dus de nas, pacalit(a) si nu te-ai prins la timp. In prezent, cand iti re-amintesti, probabil te gandesti ca puteai face ceva, astfel incat sa-ti fie astazi bine. Nu ai luat decizia buna, nu ai actionat bine, asa ca in prezent, crezi despre cel/cea din trecut ca e prost/proasta (ori alta eticheta: stupida, naiva, cretina si… poti completa tu). Daca tu ai fi actionat altfel ori ai fi luat o alta decizie, lucrurile ar fi stat cu totul altfel.  Sa fie o inferenta adevarata? Cine poate sti? Doamne, Doamne?! Dand deoaparte povestile cu zei, zeite si energii spirituale, cand responsabilitatea o imparti cu ingerii si demonii (ori cu Spiritul Superior), doar tu crezi, in prezent, ca circumstantele depindeau de tine in totalitate, pentru ca tu, traiesti cu impresia ca esti un agent cauzal, in control pe contextele de viata. Iti atribui cauza evenimentului nefericit. Asa ca iti pare justificat sa te etichetezi, in prezent, ca fiind proasta/prost ori mai stiu eu cum. Simti si tu, ca ce ceva e-n neregula, cu acest rationament?

Traind in iluzia de control (sinele ca agent cauzal) unii oameni au tendinta de a minimiza impactul circumstantelor exterioare si de a-si atribui cauza unor evenimente. (teoria atribuirii sociale). Daca esti cauza producerii unor intamplari nefericite, devine iminenta judecarea ta la un tribunal psihologic (si spiritual-religios, eventual) launtric si urmata de sentinta “tribunalului”, drept o persoana vinovata, care merita sa sufere aici pe pamant, urmand iadul (pentru crestini) ori reincarnarea, poate, intr-un vierme (pentru hinduisti). “Ma simt vinovata (ma culpabilizez), pentru ca am fost o proasta. Sunt o proasta, pentru ca as fi putut proceda diferit, iar evenimentul nu s-ar fi produs”. De unde stii? N-ai de unde sti si nici nu vei putea sti, deoarece nu te poti intoarce in timp. Nu poti sti cu certitudine, cel mult imagina, cum ar fi “aratat” realitatea la momentul prezent (cand iti reamintesti), daca tu ai fi actionat diferit, deoarece tu minimizezi efectul cumulat al unor factori circumstantiali si amplifici efectul propriei interventii. Te “vezi” retrospectiv mai mult pe tine in mijocul evenimentelor si foarte putin ori deloc “vezi” factori circumstantiali, contributori la experienta de viata respectiva. (legea figura-fond din perceptie).   Retrospectiva sinelui din prezent este ego-centrata. Cand iti reamintesti, tu esti in centrul experientei amintite – figura, iar restul devine fond.

Altfel zis, re-amintirea unor intamplari este o iluzie, care poate fi pozitiva sau negativa dependenta de atribuirea cauzei. Se pare ca oamenii echilibrati psihologic sunt mai inclinati sa atribuie cauzele unor consecinte nefericite (ca urmare a unor decizii nepotrivite) circumstantelor exterioare si nu propriului sine. Tot acestia par mai inclinati sa-si atribuie sinelui (propriei persoane) cauzele unor consecinte fericite (ca urmare a unor decizii “inspirate”). In cuvinte simple, eu sunt motivul (pentru ca am unele calitati, competente de exceptie!), ca lucrurile au mers sau au iesit bine, dar nu sunt eu motivul (exista un impact al circumstantelor exterioare pe care n-am control!) pentru care lucrurile au luat o intorsatura proasta. In literatura psihologica de specialitate se cheama self-serving bias…  cu efect magic pozitiv (si sanatos) asupra imaginii de sine.

Totusi, magia voodoo poate avea efecte negative situate la doua extreme: cand efectul e prea intens esti o persoana narcisica si cand e prea slab ori inexistent esti o persoana depresiva.  Cu alte cuvinte, daca tu crezi despre tine ca esti imaculata si impecabila in deciziile si actiunile tale (nu ai nicio contributie) si toti ceilalti sunt responsabili pentru o anume situatie sau, pe partea cealalta, tu esti marele vinovat, responsabil pentru toate relele din viata ta, ba chiar si din vietile altora (eventual, din lume), atunci avem de-a face cu extremele intunecate ale acestui bias.  Asadar, efectul biasului se intinde pe un continuum. O masura potrivita poate fi atunci, cand luam in considerare “fondul” unei experiente sau efectul cumulat al unor factori circumstantiali, fara a nega contributia personala (cateodata, nu exista). Mi se pare minunat, banuiesc ca esti de acord, sa te poti “servi” de acest bias pentru o calitate buna a vietii psihologice.

Taylor, Shelley E.; Brown, Jonathon D. (1988). llusion and well-being: A social psychological perspective on mental health. Psychological Bulletin, Vol 103(2), 193-210.

Roy F. Baumeister (1989). The Optimal Margin of Illusion. Journal of Social and Clinical Psychology, Vol. 8,(2), 176-189.

Taylor, S.E., & Brown, J.D. (1994). Positive illusions and well-being revisited: Separating fact from fiction. Psychological Bulletin, 116, 21-27

Taylor, S.E., Kemeny, M.E., Reed, G.M., Bower, J.E., & Gruenewald, T.L. (2000). Psychological resources, positive illusions, and health. American Psychologist, 55, 99-109


Tags: , ,

Comments are closed here.