O doza de ES (existentialism sanatos)

21 May 2014 | By Seramis Sas | Filed in: Spiritualitate, Valori, Responsabilitate.

A se administra treptat si fara acordul terapeutului, duhovnicului sau parintelui.

Lumea ne arata indubital ca exista cainta. Oamenii simt remuscari si regreta unele decizii, cand nu se ridica la cer pentru altele. Dar asta se intampla nu atunci cand omul a luat decizia. Cainta apare in urma consecintelor negative ale deciziei luate in trecut. In lumina prezentului si cu mintea limpede, intelegi sirul evenimentelor declansat de decizia ta, sa-I zicem, neinspirata sau insuficient judecata si ai impresia (gresita!) ca puteai controla sau directiona favorabil aceste evenimente (iluzia de control).

Daca la momentul deciziei, din trecut, ti-ai asumat riscuri, ce sens sa aibe cainta ta de azi? Mi se pare absurda. Sa fie pentru ca nu ti-ai asumat alegerea, ca nu ai judecat-o in aspectele ei pozitive si negative, in lumina consecintelor bune si rele? Chiar si asa, la ce bun sa te caiesti? Ai facut-o de oaie sau lata, cainta ta, peste un prag, nu ajuta, ba dincontra! Daca prin alegera ta ai ranit alti oameni, stii ce ai de facut. Nu, nu-ti ceri iertare, conform unor teorii infantilizante vehiculate de psihologia mistica sau religii belicoase.  Cel din fata ta, ranit fiind prin ignoranta ta, nu e un zeu sau sfant. Este un seaman, un alt membru din specie fata de care ai gresit. Iti exprimi cainta (cand este intemeiata). Adesea, afirmand simplu “imi pare rau pentru…” este suficient. Cine iti cere mai mult e doar nevrotic sau manipulativ emotional. La randul tau, daca te exprimi cu iertare fata de un altul care ti-a gresit, nu faci decat sa te autoflatezi ca fiind o fiinta superioara moral sau spiritual. Modestia nu omoara pe nimeni. Insa aroganta, cu siguranta, te face de ras.

Cainta ta il ajuta pe “bunul” zeu cu care porti dialoguri, mai realist, monologuri? El nu-ti raspunde. Nici nu aude. E surdomut. Poate cel mult, daca esti un Ales de-al Lui. Acest Ales il halucineaza pe zeu (ori alte entitati), iar acesta il ia in seama si Alesul are o experienta extatica. Oamenii inchisi la minte nu pot pricepe ca sunt experiente generate in creier (si corp) fara sa corespunda unei realitati obiective.

Dar sa ne intoarcem la alegere. Odata luata decizia, in prezent, te confrunti cu realitatea neplacuta. De ce fugi de ea, afundandu-te in cainta? Cainta e doar pentru pacatosi. Pentru acei oameni care isi pun vointa lor in seama Lui (sau a altcuiva), dand vina pe dracu’, eventual, ca i-a inghiontit la “pacat”. E si vina lor ca nu au ascultat porunca Lui.  Acesti oameni sunt in film, un film creat in mintea deliranta ale unor bolnavi epileptici ori cu alte sindroame neurologice de acum cateva mii de ani. Propagarea de-a lungul istoriei si credinta a milioane de suflete (muritoare!) nu sunt dovezi pentru adevarul obiectiv. Din perspectiva acestui adevar, credinta unui singur om nu conteaza mai putin decat credinta a sute sau mii de oameni. Si invers e valabil. Niciuna nu indica adevarul. Orice personaj indiferent de starea lui de iluminare (inchipuita?) nu reprezinta o autoritate in raport cu un adevar obiectiv sau fapt ori eveniment din realitatea obiectiva. Traditia nu are de-a face cu adevarul.

Retrospectiv, decizia ta s-a dovedit proasta. Cand ai luat-o, cum o judecai? Daca ai apreciat-o ca fiind proasta si, totusi, ai luat-o, poti fi cel mult o proasta, data fiind experienta neplacuta de azi. Dar la ce ajuta? Prostie cu adevarat ar fi sa continui in prostia ta. Daca te caiesti si nu-s ce iertari executi in stanga si dreapta, am auzit de oameni care isi iarta parintii, desi simt ura, crezi ca lumea se schimba si odata cu ea propria prostie? Ma indoiesc. N-ar fi mai de folos, sa faci o alta alegere? Sa iei o alta decizie si sa cauti sa influentezi realitatea in sensul alegerii tale?

Iar daca la momentul trecut, nu-ti judecai alegerea ca fiind proasta, acum ce rost sa aibe sa te caiesti? Regretele tale schimba lumea? Iti asiguri iertarea zeului? Te-ai gandit ca poate nici la rect nu-l jeneaza actiunile tale? Daca tine la tine, are grija de tine, copila draga (de varsta mea, probabil), atunci cum de te-a lasat sa ajungi in aceasta stare deplorabila, in situatia de azi, fara iesire? N-a intervenit? De ce? Ah, vrea sa ai parte de lectii? In privinta celor 16 500 de refugiati in urma inundatiilor din Serbia, oare ce lectie le ofera? Asa tu, chipurile, evoluezi spiritual? Te-a “mustrat” cu o boala incurabila, ca tu sa ai parte de o lectie?! Halal, drace, cat sadism la acest parinte iubitor!

Dand de-o parte zeii psihopati, razbunatori, capriciosi si narcisici ori energiile mistice stupide, ce parere ai de o alta versiune de realitate? Una, in care, iti asumi prezentul si incerci, azi, sa-ti construiesti viitorul! Imi pare rau, trecutul acela, in care ai luat acea decizie proasta, nu exista mai mult decat o amintire. Aflata unde? Doar in capsorul tau frumos. Nicaieri in alta parte.

Daca se afla in creier, poti face, intr-o oarecare masura, din aceste amintiri o poveste cu sens prin care tu ai contribuit (in naivitatea sau greseala ta) la prezentul de azi. Alaturi de tine, la acest prezent, cu o pondere muuult mai mare au participat imprejurarile de viata. Ele se schimba independent de puterile tale, de gandurile, emotiile si actiunile tale. Pe linia unei gandiri infantile, care nu intelege incertitudinea, poti crede ca tu le-ai atras in viata. Aici te mai ajuta si o serie de carti infantile si guru ori terapeuti limitati de propriile lor realitati subiective, care, sa vezi paradox, pretind ca ei gandesc holistic si dispun de o contiinta extinsa!

Nu-ti convine prezentul? Te simti frustrata, furioasa, mahnita, amarata? Aceasta e realitatea. Azi. Poate si maine. Insa, ea trece. Trece, adica, nu sta in loc. Nu e fixa. Asa ca, ai si tu rabdaricaaa. Iti exerciti controlul pe dorinta ta ca lumea sa fie altfel, ca viata ta sa arate altfel, ca relatiile tale sa fie altfel. Altfel, adica sa fie exact dupa cum visezi si, adesea , te compari cu altii reali sau de pe marile ecrane. Cu controlul in exercitiu, judeci, apoi, din lobul prefrontal, si iti modifici atitudinea vizavi de lume, de viata, de prezent inspre una mai realista. Lumea se va schimba si ea, in acord cu atitudinea ta mentala. Doar ca nu in sens obiectiv. Acolo, in afara ta, lumea e aproape aceeasi, cu bune si rele. Dar acum tu stii ca lumea etichetelor, conventiilor, semanticii este doar in capul tau si iti filtreaza realitatea. Nu doar stii, deja stii, citind aici sau in alte parti, ci experimentezi!

Zeii si energiile benevolente nu au nimic de impartit cu tine. Nici parintii, bunicii ori strabunicii. Daca nu cumva, unii interfereaza cu existenta ta de astazi si daca nu stii cum sa fixezi limite, incat sa te delimitezi de dumnealor. Se cheama diferentiere psihologica. E un proces de crestere, care, de obicei, se intampla spontan. Cateodata, apare, la unii, o piedica. Odata ce e inlaturata, procesul de crestere isi reia ritmul sau, natural.

O alegere inseamna sa-ti asumi realitatea de azi. Cainta se topeste precum in cub de zahar intr-o ceasca de ceai fierbinte. Aceasta sunt eu. Azi. Poate si maine. Asa e viata mea. Azi. Poate si maine. Ce pot face acum? Ce pot schimba azi? Nimic? Insa, schimbarea incepe azi, pentru ca pandesti momentul oportun sau cauti sa-l creezi prin actiunii tale. Dureaza. Nu se incheie maine.

Sa ai credinta, dupa mintea mea, inseamna sa crezi in procesul curgator al vietii. Imprejurarile de viata sunt schimbatoare. Cei mai in varsta, cu minti deschise si care n-au trait degeaba, stiu despre asta. Cei mai multi prefera sa numeasca acest proces cu numele unui cutare sau cutare zeu, spirite si alte bazaconii. N-am niciun deranj, daca reprezinta o alegere care aduce in viata lor o calitate spirituala autentica.

O alegere nu inseamna sa fii fixata. O capsomana. Sa ai, dupa cum ne invata batranica de la Stanford, un set mental fix. O alegere fundamentala inseamna sa-ti asumi curgerea vietii, sa-ti asumi natura dinamica a propriei vieti emotionale. Si, spre disperarea unora, cu euri bombastice, fluiditatea propriei identitati de sine! Poti face asta din acest moment. Viata ta a fost si este un proces. Tu ai fost si esti un proces. Nu esti o entitate fixa intepenita in credinte si comportamente determinate cultural si biologic. Poti opta, fara indoiala. Dar oare dispui de optiuni? Cand ai optiuni esti o fiinta libera.   


Comments are closed here.