Nemo nascitur sapiens

6 April 2014 | By Seramis Sas | Filed in: Credinte irationale, mituri, intuitii si teorii neverificate, Spiritualitate, Valori, Responsabilitate.

Te-ai intrebat, vreodata, in felul urmator: Oare ce ma poate face o persoana mai perspicace, mai isteata, mai inteligenta?

Nu cred ca exista un singur lucru sau o unica actiune, un fel de pastila inteligentei pe care o iei si devii capabila de o mie si una de nazbatii de noua, celorlalti, ne sta mintea-n plop sau loc!

Nu e cazul sa intram in polemici pentru cum anume sa definim inteligenta. In acest context relaxat, da-mi voie sa-ti sugerez un lucru sau o actiune ce poarta amprenta inteligentei.

Reformularea problemei.

Una din functiile executive asociate cortexului prefrontal, amicul nostru, este reformularea problemei astfel incat sa permita solutii. Nu de putine ori se intampla ca aceasta operatie mentala sa ne ofere solutia. Iti amintesti de problema cu calugarul budist?

Daca ai rezolvat aceasta problema, cu siguranta ai reformulat-o. Daca nu si iti faci griji pentru inteligenta ta, te anunt ca iti consumi in mod inutil energia. Aceasta functie executiva poate fi antrenata. Putem exersa reformularea problemelor astfel incat sa ne permita rezolvarea.

Din nefericire exista in psihologia populara mitul talentelor sau calitatilor fixe.Fie posezi un talent sau o calitate, fie nu. Fie ai perspicacitate sau creativitate, fie n-ai. Fie ai talent la muzica sau desen, fie nu. O numesc teoria entitatilor psihologice fixe. Este o teorie intuitiva, de simt comun, cu efecte negative asupra starii mentale (surmenaj, insomnie, anxietate generalizata, colon iritabil, migrene). Daca exista fantome care bantuie, atunci entitatile amintite ne bantuie.

Romanii au talent, insa oamenii din aceasta tara, pot depune efort si cultiva un talent pana la nivelul de abilitate precum mersul pe bicicleta sau sofatul.

Talentul nu este o entitate fixa, imuabila. Talentele si calitatile personale sunt entitati psihologice maleabile care pot suferi transformari.Provocarea pentru tine ar fi sa renunti la entitatile fixe care crezi (citeste: iti imaginezi) ca te caracterizeaza si ca (auto)definesc o identitate de sine fixa si sa accepti si sa valorizezi

actiunea de a invata.

Poti invata sa reformulezi orice problema astfel incat sa ajungi la solutii (realiste, de preferat). Cand invatam, implicit, vom gresi. Greseala (esecul/rateul) este OK. Doar adultii nevrotici, indiferent de pozitia sociala si profesionala, nu admit greseala sau insuccesul. Poate nu e cazul tau, care citeste acest articol. Insa, am auzit de multe cazuri. Exista persoane care-si creeaza in mod inutil suferinta. Isi inventeaza o povara emotionala sustinand in forul launtric inconstient ca nu au voie sa greseasca. Sunt terifiate de greseala sau esec.

Nu cred ca esti realista, daca iti propui cu necesitate rezultate bune. Pentru ca esti o fiinta care invata, vei gresi. Ar fi simpatic sa nu gresesti si sa inregistrezi numai rezultate pozitive. Insa, ma indoiesc ca e posibil, daca esti de pe aceasta planeta. Daca nu si te consideri un specimen de pe alta planeta, te conjur, daca vrei sa te integrezi in aceasta lume, sa inveti si sa gresesti. Daca vei invata si vei gresi, vei progresa, deoarece inveti din greseli in aceeasi masura in care inveti din succes sau rezultatele bune.

In aceasta miscare ascendenta de invatare (continua) crezi ca notele (diplomele/titlurile) obtinute conteaza? Doar in plan social, in perceptia sociala, ca imagine pe care ceilalti o au despre tine. (Barba non facit philosophum). In raport cu miscarea ta fluida in sens ascendent ele nu fac nici cat o ceapa degerata, deoarece

notele masoara entitati fixe.    


Comments are closed here.