“Hi, I am You. Don’t let me distract You.”

20 March 2014 | By Seramis Sas | Filed in: Știința psihologică.

Ai o masina? Probabil ai una si circuli cu ea. Cand sofezi, vorbesti la telefon? Doar cu hands-free?!  Iti imaginezi ca, odata cu echipamentul “maini libere”, atentia ta este mai alerta? Maini libere, desi ocupate cu colacul si manetele, cum zicea un amic, nu inseamna minte “libera” (=ocupata (aproape) numai cu sofatul). Oricum, poti fi linistita, deoarece majoritatea soferilor nu doar ca nu au maini libere, ci chiar cred ca sunt atenti cand palavragesc in telefon despre business, gospodareala si amoruri.

David Strayer si William Johnstone (2001) de la University of Utah (SUA) au demonstrat efectele telefonului mobil in timpul sofatului intr-o cercetare celebra. Ei au plasat subiecti intr-un simulator de sofat si le-au cerut sa apese frana imediat ce observa lumina rosie. In realizarea acestei sarcini aparent usoare, subiectii care vorbeau la celulare au ratat de doua ori mai multe lumini rosii si au inregistrat latente mai mari in reactie (timpii de apasare a franei erau mai mari) comparativ cu situatia cu nu trancaneau la telefon. Crezi ca echipamentul hands-free a facut vreo diferenta? Nu, nicio diferenta. Cu ori fara, performantele erau proaste comparativ cu cele ale subiectilor care nu au folosit telefonul mobil.

Johnstone si Strayer au concluzionat ca sarcina cognitiva a conversatiei la telefon pe durata sofatului utilizeaza resurse cognitive care, de altfel, ar putea fi folosite in sofat. Mesajul acestei cercetari e unul limpede. Atentia impartita in mai multe sarcini duce la degradarea performantelor. Un articol din 2004 publicat in New York Times numit “Hi, I’m Your Car. Don’t let me distract you” ne informeaza multe masini sunt azi (azi, cele mai multe!) echipate cu dispozitive electronice (cu butoane/ beculete/ecrane), cum ar fi sistemul GPS, ecrane si butoane de selectie. Deoarece toate aceste aparate, pentru a fi folosite, necesita atentie si timp (de ex: ca sa procesezi harti electronice te costa (in medie) 5.4 sec si, cateodata, o viata!; sunt dramatic pentru efect) , tot mai putine resurse cognitive sunt alocate sofatului, ceea ce contribuie la cresterea riscurilor de accident.  

In constiinta publica, din pacate, inca nu a intrat un principiu sustinut de dovezile experimentale oferite de psihologia cognitiva si neurostiinta atentiei. Nu, si nu ma mira, doar cunoastem efectul perseverentei in credinta, ce apare cand o persoana e confruntata cu dovezi contradictorii. Ceea ce persista in capsoarele majoritatii fie soferi, fie pietoni (si biciclisti) este

Mitul: Oamenii pot face MULTITASKING.

In vreme ce dovezile sugereaza “No Multitasking!”. Creierul este capabil sa rezolve sarcinile rand pe rand. Iar principiul este:

Rezolva sarcinile pe rand, una dupa alta, fara intreruperi.

Sigur, inseamna sa prioritizezi, sa-ti organizezi activitatea, astfel incat sa eviti multitasking-ul. Iar programele de time management ofera rezultate slabe in aceasta directie. De ce? Doar te-ai obisnuit, de esti cititoare fidela, solutiile de time management (care functioneaza) costa la ora! Iar, adesea, un bun time management (are de-a face cu psihologia si mult mai putin cu tehnici de management) face diferenta dintre o viata experimentata la un nivel inalt de stres si o viata cu un stres moderat sau controlabil.

Si, da, creierul poate face, la un anumit nivel (cel automat), multitasking. Am luat-o razna? Nu, creierul se poate ocupa simultan de mai multe sarcini, cand sarcinile sunt usoare si foarte bine exersate. De exemplu, cand sofezi sau cand inveti pentru examen (hihi!) la psihologie cognitiva si asculti muzica. Pe deasupra “reusesti” sa respiri, sa-ti controlezi fluxul sanguin si altele asemenea. Dar, daca traficul devine mai intens, iar tu nu-ti doresti sa-i tii companie lui Michael Schumacher, procedezi inteligent, dand volumul la minim ca sa te poti concentra (mindful!) la drum.


Comments are closed here.