despre psihologia mioritică (predată în multe universități)

Creierul operează după un principiu simplist. Crede ceea ce vede. Dar crede și ceea ce se spune mai ales când spusele vin din partea unui prieten sau unei autorități. WYSIATI sau What You See Is All There Is. Pe românește, ceea ce zboară se mănâncă. Creierul e o mașinărie a concluziilor pripite. Sunt redundant, dar, am speranța că ideea va rămâne pe veci între urechile unora. (nu e cazul tău neapărat).

Ceea ce vezi (mai exact, percepi) nu e totul. E foarte puţin din spectrul realităţii. Asta nu trebuie să te ducă cu gândul la existenţa spiriduşilor sau energiilor cosmice iubitoare și conștiente. Oricare student care n-a trecut prin cursul de psihologie cognitivă precum gâsca prin apă îţi poate povesti despre procesele mentale (cu corelate neurale) failibile în interpretarea datelor realităţii.

WYSIATI este un principiu de funcţionare exploatat în moduri creative de către o pleiadă de magicieni, hipnotişti, scamatori şi iluzionişti. Pentru toţi aceştia am o profundă admiraţie pentru felul în care reuşeşc să amăgească creierele spectatorilor. Unii mai naivi ajung să creadă în magia creată de performeri. Iar câteodată, performerii sunt profesori și lectori prin facultăți de psihologie, iar publicul e reprezentat de studenții inocenți. Pentru mulți dintre aceștia, fermecați de psihologie cu ajutorul unora dintre lectori și profesori, realitatea continuă să fie magică, chiar daca studiile universitare au scopul de a face educație superioară. Ei ofera instruire în idei derivate din dualismul cartezian de acum aproape jumatate de mileniu! Gândirea științifică nu e punctul lor forte. Dar asta nu împiedică pe nimeni să creadă că face știință (adică să aplice mindless metoda), iar sub umbrela științei să promoveze vocal și scriptic teorii psihologice bazate pe nimicuri sau pe dovezi îndoielnice într-o paradigmă dualistă abandonată demult pe la case mai mari.

În continuare, îți ofer o listă cu cele mai importante idei. Începem cu Universul care are sens și funcționează pe principiul atracției, echilibrului și armoniei. Înlăuntrul său (aproape) nimic nu e întâmplător. Coincidențele sunt sincronicități care conțin mesaje despre misiunea ta în viață. Există un suflet non-fizic care e distinct de corpul fizic și care e conectat misterios la acesta (problema minte-corp din filosofia mintii). Sufletul e nemuritor și va continua să existe după moartea trupului. Sufletul evoluează și are parte de încercări din care învață despre iertare și iubire. Există un inconștient în care sufletele au fost imersate din moși strămoși. Traume devastatoare sunt preluate de la antecesori și trăite de urmași. Aceștia au misiunea de a-și repara relațiile cu antecesorii. Altfel, se fac vinovați de o transmisie transgenerațională a păcatelor sau traumelor.

În terminologia clinică există un psihic, corpul fiind prea puțin interesant. (Dacă testezi aleatoriu zece studenți la psihologie clinică, îmi fac trei cruci cu picioarele, stând în cap, dacă vreunul îți poate descrie legătura dintre hipotalamus, hipofiză și glandele suprarenale). Oamenii, posesori de psihic/suflet, pot fi tulburați psihic, ba chiar traumatizați psihic în cazul unor accidente, pierderi, decese, catastrofe. (Câțiva, da, au acest nenoroc, insa cei mai mulți își revin fără ajutor psihologic profesional!). Desigur, psihicul influențează creierul și corpul. De aceea, problemele psihice sunt somatizate. Și invers. Bolile afectează psihicul. Bolile sau problemele psihice au în spate conflicte psihice ascunse în inconștient. O psiho-terapie trebuie să descopere conflictele și cauzele acestora. Apoi, să le elimine ca pacientul să se însănătoșească (o psihologie arheologica). Copilăria e o perioadă de regulă traumatizantă, iar cei mai mulți dintre noi ajung adulți psiho-traumatizați. Relațiile cu părinții afectează profund dezvoltarea psihică a copiilor și evoluția în viața de adult. Cica pun bazele unor scenarii de viață. Părinții influențează semnificativ personalitatea plozilor. De aceea, ei se fac vinovați pentru eșecurile, nerealizările sau problemele tinerilor de mai târziu. Și, alternativ, dar mai rar, mândrii de cum și-au educat progeniturile.

Aceasta e LISTA cu ideile (sau concepțiile) care sunt predominant vehiculate prin facultățile de psihologie din țara noastră. Nu au legătură cu psihologia modernă (bazată pe date empirice și predominant într-o paradigmă non-dualistă) așa cum e predată prin universități de top (acolo unde oamenii inteleg cu adevarat metoda stiintifica). Acesta ar fi curentul principal care caracterizează majoritatea facultăților de profil. Iar eu nu cred ca am sa-l mai pomenesc vreodata aici (poate cel mult tangențial) deoarece mă ia plictisul, iar criticismului îi ofer un final. Și, ca să închei într-o notă optimistă, îmi amintesc cuvintele lui Max Planck, citite pe undeva:

“Un nou adevăr științific nu triumfă deoarece își convinge oponenții, ci mai degrabă, deoarece oponenții săi mor la un moment dat și se ridică o nouă generație familiarizată cu acest adevăr.”