despre G, dar nu despre G-Spot

20 September 2012 | By Seramis Sas | Filed in: Gandire Critica in Psihologie.

Poate ma stii, daca ma cunosti, drept un tip care promoveaza un curent de gandire numit realism, opus idealismului. Ideile noastre despre realitate (realitatea subiectiva) sau despre ceea ce se afla inafara nostra nu sunt de incredere. Cand confundam realul cu imaginarul suntem idealisti. Adevarul este, ca sa fiu realist, ca facem confuzii in mod frecvent si nimeni dintre noi, muritorii (oare  ingerii ori spiritele superioare au si ele problema asta?(sac!)), nu e scutit de aceasta confuzie. Ca sa combatem tendinta de idealizare a lumii (sau realitatii) ineluctabila, de altfel, trebuie sa depunem constant un efort de atentie si gandire rationala. Daca vrem sa discernem realul de imaginar ori realismul de idealism trebuie sa apelam la fapte, dovezi obiective (oferite de cercetarea stiintifica) si rationament. Ideile noastre pot deveni de incredere doar in urma examinarii critice si, eventual, testarilor empirice controlate, devenind in acest caz teorii stiintifice. Fara o astfel de trebusoara cu care nu trebuie sa ne batem noi capul (fiind asumata de cercetatori), noi emitem opinii si facem speculatii mai mult ori mai putin rationale si, adesea (da, e un adevar) irationale (sistemul 1 al lui Daniel Kahneman).  Responsabilitatea noastra, cred eu, consta in a fi la curent cu rezultatele activitatii stiintifice (inceputa prin sec. 16) si sa ne incordam muschii mentali (din lobii frontali)pentru a gandi rational, daca vrem sa ne numim fiinte rationale, dupa cum trambitam pretutindeni.

In acest sens, iti propun un experiment usor si simplu pentru testarea realitatii. Scopul lui este sa descoperi diferenta dintre realitatea obiectiva si cea, evident, subiectiva.  Ridica-te in picioare si executa, te rog, 2-3 salturi ca de mingiuta. Executat? Minunat. Te poti aseza, caci am impresia ca deja gafai (ce varsta ai?). Experiment incheiat. Intrebare: De ce crezi ca, sarind, n-ai ramas suspendat(a) in aer si ai revenit la sol? Si, doua intrebari pentru avansati: Daca ai fi sarit in spatiul vid, ce crezi ca s-ar fi intamplat? Sau, daca ai fi fost pe Luna (ori pe Marte), saltul tau ar fi fost mai lung, mai scurt sau la fel?

Seramis, ma crezi idiot/idioata? Te rog, lasa deoparte aceasta impresie de aroganta pe care ti se pare ca o transmit si raspunde la intrebare. Multumesc pentru raspuns. Ai revenit la sol, datorita… ? Sa fie “de vina”  greutatea ori forta gravitationala? Dar ce este greutatea? Cum o definesti?  Ai devenit confuz(a)? Probabil ca da, daca ai ratat orele de fizica din liceu si am banuiala ca asa este. Vestea buna este ca pot fi recuperate.  Sa revenim la prima intrebare si, sa zicem, ca ai raspuns cu “greutate” (ca sa fac un calambur), concept pentru care nu ai o definitie ori ai una personala (eronata sau apropiata de cea oferita de fizica clasica). Dar, sa presupunem, ca nu ai habar de greutate. Cum iti vei explica evenimentul? Vei inventa o poveste. De exemplu, poate ca, o forta misterioasa sau spiritul pamantului atrage corpul catre sol, ba chiar ne tine lipiti de sol, si doar cu efort putem face mici sarituri. Sa fie povestea ta adevarata sau falsa? Exista in realitatea obiectiva un ceva numit forta sau spiritul pamantului care face corpul sa revina la sol? Daca ramai doar la aceasta nascoceala se cheama ca idealizezi realitatea, gandind mistic. Daca iti pastrezi scepticismul fata de propria poveste si mergi mai departe cu investigatia si vei putea oferi un suport empiric povestii tale, se cheama ca gandesti stiintific, de-mistificand realitatea.

Urmeaza o  dilema: Exista aceasta “greutate” inafara ta, dincolo de tine (in mod obiectiv) sau exista inlauntrul tau, in capul tau (in mod subiectiv)? In termenii realitatii fenomenologice, evenimentul consta in “revenirea la sol”. Explicatia ta prin cauti sa intelegi ceea ce tocmai s-a intamplat cu tine (in realitatea observabila) consta in folosirea notiunii de greutate.  O distinctie necesara merita atentia noastra: in realitatea observabila “ai revenit la sol (nu ai ramas deasupra solului)”, in realitatea conceptuala avem greutatea drept exlicatie cauzala pentru evenimentul din realitatea observabila.  In alte cuvinte, inafara ta (in mod obiectiv) exista ceva, un ceva pe care tu-l descrii prin “greutate”, un construct care exista inlauntrul tau, in sinapsele tale neuronale (in mod subiectiv). Ceva-ul dinafara ta este numit, descris, explicat, teoretizat in interiorul capsorului tau. Greutatea exista doar in creierul tau (subiectiv), apartine realitatii conceptuale, iar inafara ta exista ceva (obiectiv), apartine realitatii fenomenologice (observabile). Ceva-ul nu poate fi cunoscut in mod direct, ci doar tradus sau codificat (senzorial si cognitiv) de catre organul numit creier. Treaba asta se cheama ca oferim o explicatie, formulam o teorie vizavi de un fapt observat in mod repetat in… realitate.

Greutatea este o marime fizica, un construct din fizica clasica, creata in baza unui rationament matematic (G egal cu m, masa corpului, inmultit cu g, acceleratia gravitationala) si unor dovezi obiective referitoare la relatia dintre gravitatie si masa obiectelor. Toate astea exista in mintile noastre (ma rog, in ale unora), intr-o realitatea subiectiva a conceptelor. In exterior, in mod independent de gandirea noastra (realitatea conceptelor), exista ceva asociat cu evenimentul “revenirii la sol”. Aceasta-i Realitatea. Ocupatia oamenilor de stiinta consta in testarea empirica a realitatii (in realitate) si elaborarea de teorii prin care descriu (cu un grad variabil de acuratete) aceasta realitate.

Fara sa stii, experimentul propus ti-a oferit rolul unui om de stiinta (debutant). Executarea unor salturi de mingiuta se numeste “testarea empirica” a gravitatiei (la suprafata pamantului).  Conform teoriei tale cu “greutatea”, predictia ta era ca, vei ateriza, odata ce ai decolat, la loc pe pamant. Predictie testata si validata. Oricine, poate testa aceasta teorie din nou si din nou si chiar in feluri variate cum ar fi, spre exemplu, “decoland” de la etajul 10 (pentru sinucigasi), facand bungee-jumping (pentru amatori de sporturi extreme) sau aruncand un mar in sus (pentru inocentii zen), recomandabil. La ce te poti astepta? (daca va reveni la sol, il vei putea manca, adaugand niscaiva biscuiti cu cereale, drept recompensa pentru efortul tau intelectual!).


Tags: , , , ,

Comments are closed here.