Cum reacționezi, de regulă, la șefisme? Am bănuiala că știi ce fel de comportamente am în minte când scriu cuvântul ”șefism”. Evident, vine de la șef, adică o persoană care ocupă o poziție superioară într-o oarecare ierarhie. Se cheamă că are autoritate formală (derivată din organigramă) asupra celor aflați pe treapta inferioară din ierarhie.
Celor mai mulți li se urcă la cap șefia din momentul în care sunt promovați. Promovarea în funcția de șef, dacă vine pe o trăsătură de dominanță accentuată, face mai probabilă conduita abuzivă. Numirea în sine, șefia, poate duce la șefisme, egal abuzuri de putere, acolo unde există și un mediu care favorizează asta. Fără să existe o contra-reacție puternică de grup la șefismele unui lider, atunci ele vor intra pe o spirală ascendentă, devenind un leadership ticălos.
Șefismele pot fi animate de trei intenții (o clasificare inspirată din manuale de antrenament asertiv):
- orientat spre a-ți induce teamă și nesiguranță de sine.
- orientat spre ceea ce faci greșit și culpabilizare.
- orientat spre ceea ce nu știi și nu poți.
Șefii produc șefisme cu scopul de a-l face pe subaltern obedient. Dacă e obedient, atunci va duce, cu siguranță, la îndeplinire ordinele bossului. Da, pentru că el, bossul, are teama că nu va fi ascultat, egal respectat, și compensează prin șefisme. Prietenii cursului de antenament asertiv recunosc tiparele comportamentale (sau șefisme) în care șeful/șefa:
- Nu te ascultă sau se preface că ascultă, deoarece doar el/ea contează.
- Intimidează și amenință mai mult sau mai puțin voalat.
- Blamează sau răstălmăcește ca să te scoate vinovat pentru te miri ce.
- Patronează de parcă ești debil mintal.
- Nu-ți arată în mod clar și specific ce ai de făcut ca să poți greși și să te scoată răspunzător.
Pe toate astea cinci acțiuni (șefisme) le putem așeza sub umbrela ”criticilor ostile”. Aceste cinci critici ostile sunt motivate de ostilitate, nu de intenții bune. Hopa, n-am comis eroarea de corespondență? Pun semnul egal între conduită și motivație. Dacă criticăm ostil, atunci motivația e una ostilă. Probabil așa și este, mai puțin când nu este.
O altă motivație poate fi convingerea populară că ”bătaia-i ruptă din rai” cu corespondenta pe nivel verbal „săpuneala te corectează”. E mai bine să fii temut decât iubit, dacă nu poți să fii ambele, ne spune Niccolo Machiavelli. Dar dumnealui trăia și filosofa acum cinci sute de ani. Alte vremuri, pe când în vremea noastră, cine conduce prin intimidare și amenințare rezistă la conducere puțin timp. Mai depinde și de cultura organizației, ba chiar și de țara în care se află, care poate susține sau nu un astfel de leadership. Oricum, dacă așa stau lucrurile, se poate vedea și în foiala de personal ce poate fi un indiciu. Oamenii renunță, vin alții care nu cunosc climatul, apoi pleacă și tot așa.
Iar cârcoteala e-n floare. Când subalternii sunt intimidați de șefi autoritari, nu mai îndrăznesc să se exprime și ajung s-o facă între ei, în grupuri mici. Tot aici poți întâlni cumetrii și combinații la tot pasul în timp ce competența și meritele ajung minciuni gogonate.
Acuma nu trebuie să crezi că șeful sau șefa e Boogeyman. La rândul lui, are alți șefi în funcție de nivelul ierarhic unde se află și care pune presiuni și rostogolește șefisme. Oricare șef produce șefisme uneori. Acela care face sistematic asta e problematic sau dificil de lucrat cu dânsul. Vestea bună e că oamenii se pot schimba când supuși unor influențe sociale constante. Și cei mai mulți șefi ori șefe se pot schimba și lucra fără șefisme dacă obțin sistematic anumite reacții din partea subalternilor.
Îmi imaginez că te afli în următoarea situație. Lucrezi într-un loc unde șeful ori șefa conduce prin bossisme (ele nu înseamnă crize isterice și delir sistematic; acesta e nivelul patologic). Ce poți face?
- Mai înainte de orice, să respecți autoritatea șefei. N-o submina, deoarece te pui contra vântului și vei sfârși afară sau exclus din grup. Autoritate vs. subminare e un fundament moral sensibil în cultura noastră.
- Doi, caută-ți sponsori – persoane de suport care te pot susține emoțional.
- Trei, înfrunt-o uneori dar cu moderație. Trage-o deoparte, nu în public, și discută cu ea. Cum? Faci pe tine de frică? Există psihoterapie unde poți învăța să depășești frica prin acțiuni afirmative (behavioral science).
- Patru, caută aliați.
- Și cinci, poți trece la escalarea ei (pentru cine nu știe, înseamnă să mergi la șeful superior ei). Nu doar tu, ci fiecare aliat al tău. Și, eventual, implici și ofițerul de resurse umane.
De la pasul cinci încoace, te-ai angajat în lupte. Miza lor e subminarea autorității. Asta vine contra unei emoției morale amintite câteva rânduri mai sus. Unii dintre noi au o sensibilitate la așa ceva și nu tolerează, deci te poți aștepta la represalii. Așa că mare atenție.