core

14 November 2012 | By Seramis Sas | Filed in: Psihologia sanatatii.

Unde nu e cunoastere (invatare), nu e nici intelepciune. Un adevar evident, cred, pentru orisicine (chiar si pentru ma’ mare?!). Cand ignoranta (lipsa de cunoastere) infloreste se cheama prostie. Cand se intalneste cu mandria, progenitura lor se cheama vanitate cu crestere aproape ireversibila. De ce sa fiu filosof (printre altele cu care-mi ocup timpul) cand pot fi un materialist posesor de aprozar la parterul blocului, potential candidat pentru parlament? Om de afaceri, proprietar de butic (sau de o mare afacere!) ori filosof, proprietar de carti si idei, ambii supravietuiesc, iar genelor nu le pasa de strategie, cu atat mai putin de psihologie, mai exact, de cum iti traiesti viata de pana la momentul mortii. Genele asculta de legi biologice si “vor” doar sa treaca la generatia urmatoare. Insa, pe tot acest parcurs al dezvoltarii umane (hard-wired), putem invata, fiecare in felul lui, sa traim intr-un fel “infloritor” si, poate, “roditor”.

Intrebare: de ce anume crezi tu ca exista oameni care se ocupa cu filozofia o viata intreaga (cu lacomie)? Iar asta nu se intampla de ieri, dupa cum bine ai auzit, filozofia este o ocupatie cu o vechime ce rivalizeaza cu prostitutia (sa fie vreo legatura?!). Cautam raspunsuri (ma identific si eu cu toti acestia) la urmatoarea intrebare, devenita scopul ultim al cercetarii filosofice:

Cum (trebuie) sa traiesc mai bine, mai fericit(a), mai implinit(a)?

Fara indoiala, ca ai prefera sa cunosti secretele unei vieti infloritoare. Vestea buna e ca, in ultimul deceniu, secretele (o parte) au fost dezvaluite si devoalate de misticismul curentelor de gandire New Age si al traditiilor religioase. Psihologia pozitiva (cei mai de seama reprezentanti: Ed Diener, Seligman M., Cziksentmihaly M., C. Peterson) a venit in sprijinul discursului filosofic cu dovezi obiective in urma cercetarilor empirice orientate catre raspunsuri posibile la intrebarea centrala a filosofiei. Prosperitatea (fericirea), in cel mai larg sens, reprezinta preocuparea ambelor. La esenta (in miezul lucrurilor, existentei) nu poti ajunge cu psihologia. De la un anume punct incolo, psihologia isi epuizeaza resursele. Nicio alta disciplina stiintifica nu poate ajunge aici prin ea insasi. Nici macar cele numite stiinte hard. Toate au nevoie de filosofie. Esenta unui lucru este propusa de filosofie, de dorit, argumentata rational, fara inconsistente logice, urmand a deveni o ipoteza testabila cu ajutorul stiintelor. Daca ar fi dupa mine, orice specialitate (facultate) ar trebui sa dispuna in planul de invatamant de cursuri de filosofie.


Comments are closed here.