Ce poți face dacă te-ai pricopsit cu partenerul nepotrivit

”Oare de câți ani sunteți împreună și în ce măsură te mai simți mulțumită?”, mă întreb așa ca un moș având în minte următoarea idee, care fruntea ți-o va-ncreți. Pe măsură ce trec anii peste voi doi (sau trei, patru?) se petrec câteva lucruri interesante pe care le-am aflat dintr-o carte răsfoită zilele astea.i Autorul ei e Ty Tashiro, un meseriaș în ale relațiilor maritale și romantice, pe care-l poți vedea la Ted Talk.

Primul lucru, care poate fi o veste amară, e că descrește pasiunea sau, dacă poftești, dorința sexuală. Doi, descrește și plăcerea companiei dar nu la fel de abrupt ca pasiunea. Și trei, dar revin în alt post, prejudecățile adolescentine sau miturile (alături de experiențe de viață) cu care intră în relație tinerii (și nu doar). Urmează patru, cinci, dar mai avem și alte zile (sau, cine știe?).

Plăcerea companiei e traducerea mea (probabil neinspirată) la cuvântul englezesc ”liking”. Din perspectiva științei relațiilor, apare compusă din ingrediente cum ar fi loialitatea, corectitudinea și sprijinul necondiționat. Ajută la longevitatea și satisfacția relațiilor familiale și de prietenie. Spre deosebire, pasiunea vine din nevoi biologice de procreere. Adică te înfierbântă dorința de a face copii cu dânsul (sau dânsa). Că poate nu-ți era clar.

Cu câte procente pe an descresc pasiunea (lust) și plăcerea companiei (liking)? Preiau aici din carte rezultatele unui studiu longitudinal pe durata a paisprezece ani realizat de cercetătorul Ted Huston și colegii la Universitatea din Texas, la Austin. Cuplurile care au participat la studiu au fost monitorizate intensiv pe durata tranziției spre căsătorie. La intervale regulate de câțiva ani au fost evaluate cu privire la variabile ca ”plăcerea companiei”, pasiune și divorț.

Urmează estimări ale declinului pe primii șapte ani de căsătorie. Presupunând că plecăm de la cantități egale, plăcerea companiei descrește cu o rată de 3 procente anual, în timp ce pasiunea cu o rată de 8 procente pe an. (linia galbenă e plăcerea companiei și cea albastră e pasiunea).

Iată ce te așteaptă pe un orizont temporal de șapte ani. Ce se mai întâmplă dincolo de acest orizont? Pleci în Tibet, glumesc. Un bun astrolog îți va putea citi în stele (… verzi!). Din nou, glumesc. Dar hai să ne întrebăm altfel. Dintre cele două variabile care să fie, ghici ciupercă, un mai bun predictor pentru o relație longevivă și plăcută? Lust or liking? Evident că ne gândim la plăcerea companiei. Repet ca moșu ce tânăr este, o relație durabilă, dar și satisfăcătoare vine din loialitate, corectitudine și sprijin necondiționat. Nu te lauzi cu așa ceva în relația ta? Îmi pare rău. Prin contrast, pasiunea vine din nevoia biologică de coitus și, prin urmare, contribuie mai puțin la satisfacția relației pe termen lung.

Simt că te-am adus în pragul unei reflecții vizavi de propria relație sau de aceea care urmează. Ca să treci dincolo, dincolo de prag, pare o strategie isteață să investești în… ? Dacă vrei să iubești pe termen lung, atunci vei investi mai mult în plăcerea companiei și mai puțin în dorințe (și fantezii) sexuale. Și nu uita de reciprocitate. Că dacă nu se întoarce ceea ce oferi nici azi, nici mâine te-ai ales, ghinion, cu partenerul nepotrivit. Iată că ai ajuns în fața a două opțiuni. Muncești la relație ca la cariera de piatră ori renunți, îți lingi rănile, înveți din experiență și treci la următorul.

iTashiro, Ty (2014). The Science of Happily Ever After: What Really Matters in the Quest for Enduring Love. Harlequin.