Studiile de caz şi testimonialele (aflate pe majoritatea siturilor de promovare a serviciilor psihologice, de dezvoltare personală şi formare) sunt practic inutile drept dovezi luate în sprijinul unor teorii şi intervenţii ori tratamente psihologice.
De ce, mon cher?
Din urmatoarele motive (serioase!), ma cherie:
- Aşteptările clienţilor (participanţilor) care pot modela percepţiile şi declaraţiile, dar şi performanţele;
- Efectul Barnum, când în ambiguitatea interpretărilor psihologizante te poţi regăsi.
- Efectul Placebo, dacă întreţii convingeri şi aşteptări optimiste vizavi de „evoluţia” ta, cresc şansele de vindecare din interior (sistemul psihoneuroimunologic)
- Nu ai informaţiile necesare pentru comparaţie, aşa că, nu poţi elimina explicaţiile alternative
- Nu ai control pe variabile, aşa că, nu poţi şti ce anume a determinat un efect ori altul.
- efectul regresiei către medie. (v. aici)
Aşa că, poţi râde cu gura până la urechi (uneori, in sinea ta), când autorul încearcă să te convingă de o afirmaţie, o explicatie sau o teorie oarecare, apelând la studii de caz şi testimoniale. Ele nu demonstrează nimic. (în cel mai bun caz, ele sunt prilejuri pentru cercetători ca să-şi construiască ipoteze). Totusi, nu chiar nimic. Ele ne demonstrează gândirea non-ştiinţifică a autorului.