Auzi și tu o voce în propriul cap? E prietenoasă sau critică? Oricum ar fi, câtă vreme o auzi înlăuntrul capului totul e bine cu tine. Nu e cazul să te îngrijorezi. Nu ai plecat cu sorcova. Când îți auzi gândurile și vorbești cu tine în forul interior se cheamă că gândești verbal. Acesta e procesul psihologic (sau psiholingvistic) cu care lucrează îndeosebi modelul terapiei ACT.
Experiența (psihologică) interioară are o calitate verbală. Cei mai mulți oameni pot face efortul de a-și auzi gândurile ca și cum un radio se află înlăuntrul capului (”difuzie” în idiom ACT). Cui nu-i place cu radioul, poate încerca să-și reia gândurile anxioase (mai exact, cuvintele auzite) într-un ritm lent dacă vrea să ia distanță (psihologică) față de ele. Această șmecherie poate face ca impactul lor asupra corpului să descrească. Dar asta face poate doar un sfert din intervenția psihologică și comportamentală. Mai e mult de lucru și sistematic când vocea din cap e critică și negativistă. Presupune schimbarea unei rutine.
Există dovezi empirice solide astăzi că discursul verbal interior sau solilocviul are un rol important în controlul (verbal) cognițiilor și comportamentelor încă din copilărie și adolescență. E de asemenea implicat în condiții psihiatrice și tulburări de dezvoltare asociate cu deficite de autocontrol.
Dacă ești de specialitate, îți semnalez un articol care s-ar putea să te intereseze. Autorii, cercetători la Durham University, fac o recenzie a studiilor empirice pe subiectul discursului interior. Au publicat articolul în faimosul Psychological Bulletin (2015, vol. 141, no. 5).
Mă gândesc și că nu ești de specialitate. Să reformulez. Îmi aud vocea care îmi spune că cititorul prezent în fața acestui text are probabil altă ocupație. Așa că am căutat pe youtube și am găsit pentru tine un clip de aproape 6 minute despre vocea interioară critică. Enjoy!
Și ca exercițiu de conștientizare (și difuzie): Auzi vocea din cap? Ce îți spune?