că așa e datina

În fiecare an, în luna decembrie, sunt nevoit să suport un fenomen teribil de zgomotos. Aproape zilnic îmi trec pe sub ferestre cete de saltimbanci care bat tobele, suflă în vuvuzele și zbiară precum porcii la tăiere. De ce trebuie să suport aceste manifestări zgomotoase? Sunt pe stadion? ”Da ce mă, te crezi în vreo insulă de vacanță?”; ”Ai probleme cu nervii?”, aud comentarii.

În timp ce-l chestionez pe mine însumi din capul meu, partenera mea, mai iute din fire, trecu la acțiune și sună la Poliția Locală. Trag cu urechea la conversație și înțeleg că dumnealor au primit zeci de sesizări. Iată că nu suntem singurii din insula de vacanță! Cică ei merg după cetele lui Pițigoi (dai într-unul strigă doi) și dau avertismente și amenzi în timp ce primesc apostrofări de la cetățenii nimeriți în mijlocul acțiunii: ”Astea-s datinile! De ce abuzați?”.

Nu mă miră să aflu că există concetățeni care văd în amendarea pentru tulburarea liniștii publice un abuz, deoarece datinile justifică fiecare decibel în plus. Probabil tot datinile justifică și hoția din banii publici, justiția sub control politic, conduita tiranică, barbarismele, calomniile, impostura și minciuna. Că așa e datina.