Biasul cognitiv reprezinta tendinta umana de a ajunge la concluzii incorecte bazate pe interpretari cognitive si mai putin sau deloc pe dovezi empirice si argumente rationale. Biasurile sunt un fel de shortcut-uri mentale cu rezultate eronate in evaluarile statistice si probabilistice, atribuirile sociale si formarea credintelor si memorie. Este un fenomen studiat de psihologia sociala si stiintele cognitive si demonstrat empiric de care niciun om nu este scutit, nici chiar cei care le cerceteaza. Sunt peste 200 de biasuri de care este imposibil sa te feresti de unul singur. Cu toate astea, pe unele dintre ele, cu ceva antrenament, chiar le poti identifica la tine si la cei din jur si, zau, ca merita atentia deoarece te pot scuti de decizii proaste, de consecinte neplacute, de epuizare nervoasa, de irosirea timpului si poate de multe altele care nu-mi vin acum in minte.
In continuare, sa-ti povestesc de unul foarte la indemana de observat, fiind suficient sa deschizi televizorul sau sa asculti o discutie in troleu, si anume, apofenia. Este un termen introdus in 1958 de Klaus Conrad care l-a definit ca “perceperea unor conexiuni nemotivate” acompaniata de “o experienta specifica incarcata de sens”.
Renumitele sincronicitati (cred ca toate) sunt apofenii, iar cei care le observa sunt victimele acestui bias, hai sa-I zic, pervers prin efetele sale care excita la o inaltare astrala sufletele inocente.
A crede in existenta unui master plan sau unui plan divin poate fi tot o apofenie, dar in domeniul spiritualitatii. Un plan divin implica existenta unei ordini supreme regizata de o inteligenta supranaturala (spirite, zei, zeite) intr-o realitate mai degraba orientata catre aleator si intamplare. Daca tu crezi in ordine acolo unde e haos esti sub efectul apofeniei. Cand percepi tipare unde nu este decat intamplare sau cand descoperi conexiuni incarcate cu sens (ex: mesaje divine, spirituale) unde nu e niciuna esti sub efectul cocainei, pardon apofeniei.
Una, dintre cele mai vestite, consta in identificarea unui chip uman pe suprafata lui Marte. Altele mai recente sunt descoperirea unei cruci intr-un cartof si aparitia fantomatica a lui Isus si Mariei intr-o portocala ori fata lui Isus intr-o felie de paine prajita sau pe un parbriz aburit. (aproape sigur ai primit prin email pps-uri cu astfel de apofenii minunate!)
Cum ne plac povestile si ne pricepem la ele (milioane de ani in jurul focului la taclale in acele vremuri bune de vanatori-culegatori!) fiind instrumentele cognitive cu care structuram realitatea (in mod obiectiv fiind mai degraba aleatoare in curgerea ei) asociate cu apofeniile avem de-a face cu multe istorii create de fanteziile noastre fara a mai reusi sa le distingem de realitate si pentru care cei mai multi nici nu se deranjeaza; efortul rational consuma multa energie cognitiva. Poti trai intr-o apofenie religioasa sau spirituala toata viata? O, da, si chiar foarte confortabil. Nu am nimic de comentat in raport cu persoanele aflate la batranete (ei se vor duce in curand). Dar, vizavi, de cei tineri, ma furnica limba. Sa fie chiar atat de solicitant intelectual sa-ti iei apofenia la intrebari curioase si sa faci un prim pas afara din intunericul ignorantei?