Da, ne-a ocolit si de data asta! Te rog, sa ma intelegi. Am asteptat pana-n aceasta clipa ca sa fiu sigur. Banuiesc unele miscari vibratorii ce au deturnat asteroidul de 135 000 de tone (masa sau greutatea?) din misiunea lui ucigasa. Probabil, pe undeva printr-o mansarda, un loc adecvat unor mantre cu “om mani padme hum” si meditatii transcedentale, oameni adunati in cete, aflati in slujba (la job, caci fiecare cu jobul sau) evolutiei spirituale, s-au concentrat in mod inexorabil catre devierea obiectului ceresc, un asteroid ghidat din obscur de forte malefice.
Dansul, buimacit de vibratiile elevate emise de cetele meditative, s-a mutat mai la dreapta de sus in jos ori stanga de jos in sus, ocolind ireverentios Pamantul la o distanta de doar 27 600 de km. Cam cu atata a ratat, dumnealui, sute de mii de suflete!
Dar iata, cum nu reusesc sa ma decid. Trebuie sa fie o interventie divina, de la marele si unicul zeu?! Poate, de ajutor au fost rugaciunile trimise catre El. Iar El, parintele ocrotitor,a initiat un impuls mecanic in asteroidul incalecat de diavol inspre o directie aiurea, departe de pamant si fiintele necredincioase. Desigur, daca razant in trecerea lui ar fi agatat cat mai multi atei, lumea ar fi devenit un loc mai bun, in care merita sa traiesti si sa prosperi, deoarece el ne vegheaza. El, asemeni unui parinte iubitor, tolereaza nazbatiile noastre (recunoaste! Macar niste ganduri necuviincioase?!) si la un moment dat… harst! Ne-o trage, cu ditamai bolovanul ceresc. Poate, de data asta, a fost doar un avertisment divin, o dojana parentala, un repros de la distanta (cateva sute de km), un fel de notificare ca nu ne-am indeplinit obligatiile! Una peste alta, o ingenua apocalipsa, liliputana e adevarat, tocmai ne-a trecut pe deasupra capetelor crestinesti sau nu! P-asta, dom’le n-a mai prezis-o nimeni. Sa-i fi inchis pe toti? Nu-I mai asculta nimeni? A fost cat p-aci!