Psihoterapia și agentul secret

Care sunt acele metode de tratament psihologic care au suport empiric validat stiintific? Stiu ca, daca esti student sau licentiat in psihologie, mori de curiozitate sa afli care sunt (sa ma ciupesc ca sa ma trezesc?). De unele, pot pune pariu, ca n-ai auzit, chiar daca ai facut un curs de psihoterapie. Dar sunt convins ca te descurci de minune cu arhetipurile, cu Sinele, cu Persona si Umbra, Anima, Animus, cu mandalele, cu complexele si refularile, cu relatiile conflictuale cu parintii, cu copilul interior, cu tranzactii, cu eul patern, matern, cu scaune goale sau pline, cu palarii vorbitoare, modelari de comportamente, ancore si cu alte nazdravanii pentru care nu exista suport empiric validat stiintific ori este insuficient si controversat (cu erori de metodologie)

Spre frustrarea mea, o duc cu bine (multumesc!), nu am fost intrebat de nimeni. Probabil, pe (aproape) nimeni nu intereseaza adevarul. Un ornament pentru intelectuali demodati, deloc ancorati in realitatea pragmatica. Ce conteaza,maestre (ma flatez singur pe temeiuri nerealiste, asa cum e trendul), daca functioneaza? Daca eu iti ofer un basm cu Zane si Spiridusi care pe tine, clientul (pacientul) te vindeca (accidental), oare chiar mai conteaza daca e sau nu este adevarul? Numesc “basm” in acest context orice teorie si psihoterapie care se bazeaza pe nimic, care nu are suport obiectiv testat experimental. O, da, ilustrul meu cititor (ilustra mea cititoare), noi oamenii credem (cu tarie) in basme. In mod similar, multi psihoterapeuti (la banda rulanta!) cred in “basme” si, de regula, nu fara un regret o spun, nu au habar de metoda stiintifica, desi pot se pot folosi cu nonsalanta de acest termen.

Prietena noastra (doar pentru cativa) este o dilema etica in (psiho)terapie (in sens general). Pilula cu “agentul activ” sau pilula de zahar? The blue pill or the red pill (daca-ti amintesti de propunerea lui Morpheus pentru Neo)? Medicul iti ofera o pilula (un antibiotic) si iti spune (te minte) despre agentul activ continut de pilula care te poate insanatosi daca tu urmezi intocmai tratamentul. Tu iei pilula si, nimic curios, chiar are efect! Te insanatosesti. Dar tu nu cunosti adevarul (esti in ILUZIE). Cum evaluezi actiunea lui dintr-o perspectiva morala? Dar daca face asta cu 30 de pacienti si se vindeca doar 10 in timp ce starea celorlalti se agraveaza?

Se poate intampla ca starea ta sa nu se amelioreze. Tu esti in continuare in ILUZIE, dar, in plus, te pricopsesti cu o povara. Te culpabilizezi pentru ca nu faci suficiente eforturi pentru vindecare, mai ales ca terapeutul (ea ori el) este atat de cute si depune toate eforturile orientate de compasiunea picurata in sufletul sau din dimensiuni astrale!

Sa-ti reamintesc de medicii homeopati? Poti lua legatura cu unul pe nume Ben Goldacre, locuieste in Londra, un tip sceptic si bine echipat cu gandire stiintifica, care investigheaza fraudele in sistemul medical din Anglia (in special). De exemplu, pastrand proportiile, industria dezvoltarii personale prin NLP seamana in principiu cu industria homeopata.

O terapie psihologica are, la randul ei, ingrediente active, care n-au de-a face cu efectul placebo sau alti factori potential terapeutici. Basmul tau cu spiridusi (psihoterapia) este un ingredient activ? Ma indoiesc, daca nu cumva o regasesti printre cele listate de Societatea de Psihologie Clinica din State.

Banuiesc ca mori de nerabdare sa stii care sunt acele metode echivalente agentului activ dintr-un antibiotic. Cu alte cuvinte, vrei sa stii care sunt metodele psihoterapeutice care determina efecte terapeutice prin ele insele, fara interferenta relatiei terapeutice, personalitatea terapeutului, gradul de complianta al clientului si, bineinteles, efectul placebo. Sunt aproape convins ca ai intrebat-o pe profesoara ta de la cursul de profil si care, eventual, ti-a povestit despre RCT-uri!

Nu e cazul sa ma intelegi gresit cum ca daca n-o regasesti in lista, n-are valoare! Insa, ce fel de valoare? Nu stii? E-n regula, poti trai cu asta? Nu stii daca tehnica ta terapeutica (in care te-ai format si ai investit cativa anisori si banuti seriosi) functioneaza, nu stii in ce masura poate oferi efecte terapeutice sau in ce problematici psihologice (sau psihosomatice) poate oferi ameliorari. E ok. Insa, te rog, nu ma sfida. Nu-mi cere sa cred ca “basmul” tau e o terapie “buna” doar in baza unor studii clinice individuale (si fara control placebo), doar pentru ca unele persoane s-au vindecat cu “mersul piticului in jurul blocului”. Stim bine ca unele persoane se pot vindeca de boli incurabile, doar pentru ca intra in contact cu un lider carismatic adulat si extrem de popular care lucreaza in numele unei divinitati (oricare ar fi). Sa demonstreze asta existenta unei divinitati? Nu. Este cel mult o demonstratie pentru eficacitatea sistemului imunitar in anumite conditii psihologice si in unele cazuri speciale.

Si, daca tot sustii ca tertipurile tale (psihoterapeutice ) ofera rezultate, ca doar ai vazut si auzit, atunci ar trebui sa te puna pe ganduri cercetarile ce sprijina teoria factorilor comuni in psihoterapie (pentru licentiati si studenti: La ce se refera Pasarea Dodo in psihoterapie ?) care arata ca metoda si teoria nu sunt factori terapeutici spre deosebire de credinta terapeutului in metoda (si teoria ce o sustine), personalitatea sa si calitatea relatiei terapeutice cu clientul.

Ca sa inchei parascovenia (ce insinuezi?), exista tehnici psihoterapeutice care pot oferi rezultatereale in mod sistematic(APA,2006, http://www.psychologicaltreatments.org/). Majoritatea sunt din sfera orientarii cognitiv-comportamentale (CBT-uri). In rest, ceea ce ar mai putea genera unele efecte terapeutice (cum ar fi ameliorarea anxietatii, culpabilitatii) tine de calitatea relatiei umane, adica de “intalnirea” existentiala, autentica, intr-o atmosfera calda, empatica si non-critică. De aceea, cateodata “basmele” pot functiona terapeutic, cand povestitorul intruchipeaza aceste calitati umane. Dar asta (ne) spune ceva despre personalitatea terapeutului, nu despre eficienta metodei aplicate si absolut nimic despre adevarul sau falsitatea cu care opereaza teoria din spatele ei. Insa, nu-i asa, ce mai conteaza din moment ce ofera rezultate (aparente!)? Asadar, care pilula sa fie?

Wampold, B. E., Mondin, G. W., Moody, M., Stich, F., Benson, K., & Ahn, H. (1997). A meta-analysis of outcome studies comparing bona fide psychotherapies: Empiricially, “all must have prizes.”. Psychological Bulletin, 122(3), 203-215

Smith, M. L., & Glass, G. V. (1977). Meta-analysis of psychotherapy outcome studies. American Psychologist, 32(9), 752-760

Tracey, T.J.G., Lictenberg, J.W., Goodyear, R.K., Claiborn,C.D., and Wampold, B.E. (2003). Concept mapping of the therapeutic factors. Psychotherapy Research, 13, 401-413