când contemplăm schimbarea

Nu cred in forme fixe. Ce vreau sa spun? Cred in schimbare, in dinamica vietii iar din aceasta dinamica nu pot exclude omul si artefactele sale fie teoretice (cunostinte, teorii, paradigme), fie materiale (obiecte, unelte, tehnologii). Observ schimbarea si o asist, caut sa o sprijin, sa o stimulez, sa o incurajez indeosebi la oameni si, mai ales, la mine. Nu neg existenta unei tendinte la inertie, la fixarea in status quo atat de evidenta cand iti propui o schimbare in comportamentul tau (de ex, sa renunti la fumat sau sa introduci cateva ore de miscare fizica intr-o saptamana), insa cred ca nu e durabila in timp. Valul schimbarii, intr-o exprimare metaforica, ia pe sus ori, uneori, il baga la fund (chiar il ineaca) pe cel care se opune, care rezista si care este ancorat intr-o forma fixa. Cand ne gandim la oameni, acest val se cheama adesea presiune sociala; daca majoritatea cetatenilor acestui oras se vor recrea plimbandu-se cu bicicleta, atunci e destul de probabil sa-ti cumperi si tu una sau sa-ti inchiriezi sau, poate, chiar edilii orasului vor veni in intampinarea nevoilor de recreere ale contribuabililor sai, prin amenajarea unor piste de biciclete adevarate! (wishful thinking?!)

Nu cred ca omul este o entitate fixa. Nu cred intr-o forma fixa a unei persoane; cu referire la personalitatea ei. Cand afirm ca nu cred nu inseamna ca neg existenta unei forme fixe, cum ar fi un tipar de comportament sau, si de gandire; un nivel de anxietate sau I.Q. Mostenirea ereditara nu e un dat pe care-l ducem cu noi in forma bruta oferita de gene. Este eroare grava promovata de mass-media; legatura cauzala dintre comportamente si gene (gene de geniu muzical, gena infidelitatii, genele schizofreniei si alte bazaconii). Genele nu genereaza comportamente si atitudini. Marea majoritate a acestora sunt modelate social prin interactiunea cu mediul, indeosebi cu cei apropiati din grupul de egali. Genele ofera cel mult un fel de spatiu de miscare (de dezvoltare atat in sens negativ, cat si pozitiv) intre anumite limite. Poti “umbla” ca sa zic asa la I.Q-ul tau si cosmetiza ici-colo, la fel si la nivelul de anxietate pe care-l poti diminua ori la tendintele depresive pe care le poti tine sub control. In general, cred ca schimbarea este posibila; exista aceasta posibilitate si cumva viata ne impinge catre schimbare sau, ca sa folosesc o expresie consacrata in dezvoltarea personala, catre iesirea din zona de confort fie la nivelul unui individ, fie la un nivel social.

In contextul larg al vietii, dinamica este o caracteristica fundamentala inscrisa in procesele fizice de la nivel micro la cel macroscopic. De altfel, daca vorbim despre procese, nu putem avea parte decat de dinamica. Un flux si un re-flux perpetuu in privinta a orice. Sistemele vietii sunt deschise, sensibile la inputul care se modifica ca urmare a unor alte sisteme sau sub-sisteme deschise si sensibile la randul lor. Sistemele cibernetice deschise fac schimb de informatii, se adapteaza si se transforma (isi modifica forma) intr-un timp mai lung ori mai scurt.

Nimic nu ramane la fel. Nimic nu este acelasi, aceeasi. O entitate vie sau ne-vie isi schimba forma si este absurd sa credem ca ea este aceeasi. Este valabil si pentru oameni, cum de altfel si pentru pisica ta. Nu ma refer la o alta forma fizica (azi ai o pisica birmaneza, maine una europubeleza), care de altfel se afla intr-o continua schimbare (ritmuri circadiene, celule care mor si celule care se inmultesc etc).

 Nici macar Pamantul sau Universul nu este acelasi de la un moment la altul pe scara cosmologica a timpului. Universul pare viu si asta poate fi un motiv pentru care unii oameni cred ca este un fel de organism constient si interconectat, eventual, populat de tot felul de fiinte ingeresti si demonice cu care poti comunica (channeling) daca intri intr-o stare modificata de constiinta.

Schimbarea este o lege naturala, fizica, din natura unei realitati obiective. Ea se intampla spontan. Faptul ca, tu sau eu nu o observam date fiind limitele campului de constiinta (aprox 40 de biti pe secunda) sau ca nu o urmam, decat uneori, este o alta problema. Cele mai la indemana situatii de schimbare spontana si imediata si care iti pot evoca o traire de incantare sunt cele din natura. Are loc o schimbare cand o omida sprinteaza 30 cm pe ramura unui copac? Isi schimba pozitia in spatiu, iar tu poti urmari cu atentie acest proces (de schimbare a spatiului fizic la o omida). Dar ce parere ai de aceasta omida care va deveni mai tarziu fluture? Stiai oare ca un fluture a fost candva o omida (stadiul de larva (la insectele din ordinul Lepidoptera)? Este o metamorfoza pentru mine uimitoare (fiind incantat de natura, am devenit un biolog diletant in timpul liber)! Cred ca si la oameni pot aparea astfel de transformari, doar ca nu, cum cred unii, ca treci dupa moarte intr-o alta forma de existenta imateriala (conceptia dualista). Poate ti s-a intamplat sa afirmi despre cineva, pe care nu l-ai mai intalnit de ceva timp, ca “aproape nu-l mai recunosti” fara a te referi doar la aparenta fizica.

Cand ai chef de o portie de uimire legata de schimbare (si n-ai pe langa tine un prieten ori prietena pe care n-ai vazut-o de multi ani), poti observa cu atentie vremea in cursul unei zile, miscarea norilor pe cer sau poti contempla propria experienta psihologica curgatoare de la un moment la altul. Schimbarea se petrece sub nasul tau. Tot ce ai de facut este sa-I oferi atentia ta in mod constient. Nu stiu daca si pentru tine, pentru ca n-am idee cum iti definesti spiritualitatea, insa starea de uimire traita in contactul constient cu schimbarea (din momentul prezent) este pentru mine un tip de experienta spirituala.