Faptul de a ști cuvinte nu implică neapărat înțelegerea lor. Cine știe concepte de specialitate (și nu doar) nu e musai să le și înțeleagă. Poate crede că le înțelege dar se înșeală. A ști sau a cunoaște nu e totuna cu a înțelege. E ca atunci când învățăm o limbă străină. Odată ce am deprins pronunția, putem citi și pronunța cuvinte chiar dacă nu le înțelegem. Nu te poți închipui că stâpânești o limbă străină (sau maternă?), eventual la nivel B2 sau C1, doar pentru că știi să pronunți niște cuvinte. La fel și cu terminologia dintr-o disciplină științifică.
Un student (și specialist?) poate ajunge să știe termeni și principii și… atât. Un discurs de la acest nivel cognitiv oferă exact o bolboroseală sau ceva ce pare a fi de specialitate dar nu este. În privința psihologiei și neuroștiințelor m-am tot lamentat pe aici, de m-am săturat și eu de mine, de un adevărat festin cu limbuție colorată pseudoștiințific și mistic.
Un ”specialist” ajuns la acest nivel, pe bază de biznisuri cu diplome și laolaltă cu ceva cărți de popularizarea științei, dezvoltă halucinația expertului. Nimic nu-l mai împiedică s-o vândă și altora prin conferințe, seminare și cursuri. Neapărat cu prețuri exorbitante, ce reflectă probabil așa-zisa expertiză asociată, evident, cu accentuarea narcisică a personalității sau poate doar cu exuberanța tinereții (sau poate nostalgia tinereții?).
Publicul poate avea impresia că dânsul se exprimă ”comestibil” și chiar să creadă că ”e așa de simplu”. Dar publicul e inocent și crede în autoritatea ”expertului”. Din păcate nu e o exprimare pe înțelesul publicului larg a unor concepte și teorii științifice. Pentru așa ceva, te asigur că e nevoie de mult efort intelectual. Înseamnă un efort dincolo de primele niveluri din taxonomia lui Bloom (modelul original din 1956 – fundația majorității filosofiilor de instruire). Înseamnă ca ”specialistul” să fi evoluat cognitiv dincolo de primul nivel Remember și să stăpânească un al doilea nivel – Understanding fără a se opri aici.
Ne putem aștepta ca un veritabil specialist să stăpânească cel puțin următorul nivel: Apply. Aici se descurcă, după cum ne arată diagrama, cu operațiile cognitive ce țin de aplicarea cunoașterii: să implementeze decizii, să rezolve, să planifice, să selecteze, să interpreteze și să utilizeze concepte și principii.
Îți imaginezi ce iese dintr-un proces cu salturi? La nivelul Analyze avem operația (pe creier) realizarea de conexiuni între idei. Ce legături poate un student sau învățăcel să aducă conceptului de personalitate sau de memorie dacă el nu poate explica (operație la nivel inferior) ideile sau conceptele? Adică nu stăpânește nivelul Understand.
Ah, mea culpa! Nu acesta e nivelul de specialist. La trei, abia avem un practicant debutant. După mintea mea bloomificată, un expert ar trebui să stăpânească operațiile cognitive de la primul la al cincilea nivel (poți citi în diagramă). După care, ajuns pe următorul, l-aș numi nemțește: Meister.
Ce anume reușește școala autohtonă?, veni și marea întrebarea. Impresia mea (sper din toți rărunchii să fie eronată) e că rareori sprijină academic studenții să se ridice la nivelul trei Apply. Mă tem că cei mai mulți rămân la primul cu Remember: definire, redare, memorizare, repetiție și… copy-paste?
Odată ce avem în minte această taxonomie, mai poți crede în promisiunile flamboaiante ale unor așa-ziși experți? Ale unora, inflamați de propriul ego, care lansează programe și cursuri extraordinare, care oferă coaching și expertiză și câte-n lună și soare?
Expertiză înseamnă cel puțin cinci niveluri parcurse. Nu e simplu și cere multe sacrificii în plan personal și social. Pur și simplu nu e timp să le mai faci pe toate. Nu cred că mai poți fi tată, mamă, gospodar, la serviciu, la școală în timp ce îți formezi și promovezi expertiza. Măiestria într-o meserie cere să tai (sau să le rărești/să le reduci la minim) de pe listă multe alte activități sociale și recreative. Cu unele excepții înalte la conștiinciozitate, nu cred că există să te poți ocupa de toate în mod responsabil și, de aceea, cam trebuie să alegi… Însă pe la noi, moda e invers, pare că lumea se descurcă cu toate… și la nivel excepțional. Asta pentru mine e de neînțeles (fac pe niznaiul), fiind un ins mai relaxat care iubește clipa.
Considerând o distribuție normală, un foarte mic procent din absolvenții unei școli (de oricare fel), peste un timp și cu multă muncă sau, mai precis, practică deliberată, poate stăpâni nivelul 5 și 6. Și totuși, bineînțeles, nimic nu oprește pe unii inși (și inse) să aibă iluzii de mari experți despre ei înșiși. Pe care, eventual, să le vândă altora.