cum ajungi la fericire durabilă

Daca o persoana isi doreste o vacanta in Marabou (insula sau oras?), atunci ea va fi fericita odata ce isi face concediul in acest loc exotic. Daca o alta persoana isi doreste un salariu mai mare cu 20 la suta si il negociaza cu boss-ul (ca sa ajunga in Marabou), ea este fericita, cand reuseste sa-l obtina. Iar daca iti iei casa, masina visata ori vei intalni iubitul ideal, vei fi fericita. Un an, doi sau cateva luni?! Desigur, exemplele sunt aproape nesfarsite precum si dorintele oamenilor (noroc, ca unii mai si mor cu tot cu suflet si dorinte).

Te poti intreba, bineinteles, daca asta inseamna fericire, la fel cum s-au intrebat multi alti oameni de-a lungul istoriei. Unul, dintre cei mai populari, a fost un print indian, Shakyamuni, ulterior “trezirii” sau “iluminarii”, numit Buddha. El a descoperit ca dorintele pot fi amagitoare, in sensul in care, urmarind implinirea lor, esti prinsa intr-o ILUZIE precum o musca in plasa unui paianjen, sensibil la suferinta de insecta. (are si dumnealui constiinta (suflet)… de insecta si, desigur, compasiune!)

Izvorul dorintelor este de ne-oprit, este asemeni unui izvor de munte care curge necontenit pana cand fiinta umana moare (pentru unii, increzatori in teoria karmei, continua in alte vieti). O dorinta (ne)satisfacuta naste o alta dorinta ce urmeaza a fi implinita si tot asa. Ai obtinut cutare lucru si te simti fericita. Apoi, iti doresti alt lucru si cauti sa-l obtii. Odata ce-l obtii, te simti fericita o vreme. Insa dorintele nu dispar. Apare o alta pe care urmeaza sa o implinesti. Daca reusesti, esti fericita, iar daca nu, esti nefericita. E ca si cum alergi nebuneste, faci eforturi si transpiri, insa nu te deplasezi nici macar trei pasi mai inspre inainte. Esti intr-o roata a placerii. (conceptul de “hedonic treadmill” introdus in psihologie de Brickman & Campbell, 1971; despre care ai auzit, indubitabil, de esti student in psihologie, la capitolul procese afectiv-motivationale; Hihi!)

Sa fie aceasta fericire durabila sau nu? Fericirea hedonica depinde de dorinte, de implinirea ori ne-implinirea lor. Daca reusesti sa-ti satisfaci dorinta, esti fericita, daca nu, esti nefericita. Obervi si tu, ca in functie de dorinte, de circumstantele vietii si eforturile tale pentru implinirea lor, poti fi fericita sau nefericita.  O goana “nebuneasca” (perpetua) dupa o fericire, de atlfel, trecatoare!

Dorintele creeaza, prin repetitia aparitiei si satisfacerii lor, atasamente si dependente. Un mecanism neuro-psihologic, relativ simplu in principiu, explica atasamentele (si dependentele) rezultate din actiunile de satisfacere a dorintelor. Pe scurt, creierul tau asociaza recompensa (starea de placere) cu obiectul dorintei tale si memoreaza aceasta experienta. Un exemplu? Unul, la indemana, este atunci cand iti doresti si mananci inghetata si iti face placere, creierul memoreaza aceasta asociere (inghetata – placerea!).

Data viitoare cand te afli intr-o plimbare si vezi frigiderul cu inghetata, asezat strategic in drum, in mod spontan apare dorinta, experimentata ca pofta. Banuiesc ca, intelegi ce se intampla. Creierul tau le-a memorat ca fiind impreuna! Asa ca, vei intra intr-o stare de anticipare (resimtita ca tensiune) a recompensei (inghetata) si, eventual, de miscare inspre chiosc, daca nu cumva muschiul vointei (functia psihologica: inhibarea impulsului) se va opune din ratiuni de dieta sanatoasa (rezultata din dorinta de a avea un corp suplu, sanatos).  

Corelatul neuronal pentru acest mecanism psihologic(cand iti doresti si anticipezi recompensa, actionand in directia obtinerii ei) este sistemul dopaminergic, un sistem neural diferit (distinct) de un altul, numit, opiod, cel care-ti procura starea de placere intensa cu ajutorul unor molecule (neuropeptide) numite endorfine, un fel de opium fabricat in corpul tau (de exemplu, in creierul enteric).

Da, creierul este o fabrica de dorinte (sau nevoi) care se nasc (majoritatea) in sprijinul supravietuirii si reproducerii. Ai pofta de copanele KFC si mananci nu o bucata, doua, ci sapte, ca apoi sa te taresti inpre canapea, unde stand linistit(a) si nefacand nimic organismul tau poate face depozite de glucoza (pentru orice eventualitate) observabile, uneori, de la mare distanta cu ochiul liber. Asta, deoarece creierul tau arhaic nu stie ca nu va avea oaspeti intimidanti la chiolhaneala ori ca haleala din farfurie n-o va la fuga (ca sa supravietuiasca) Asa ca, el va trimite comanda corpului “Haleste acum!”, ca sa fie sigur, ca face rost de glucoza (de rezerva) si pentru zilele urmatoare, cand nu se stie ce va urma.

N-am nicio indoiala, deoarece ma adresez tie, posesoare de IQ pestemedie, ca nu vei intelege de aici, ca a avea dorinte este non-ok sau ca ar trebui sa nu-ti implinesti dorintele! Este ok sa avem dorinte, oricum n-avem ce face in aceasta privinta, intrucat suntem fiinte vii (nu ingeri) dotati cu dorinte (un izvor nesecat de dorinte), si putem face anumite actiuni pentru a le implini.

Dar, e adevarat, ca unele merita sa fie implinite, iar altele nu, pe cand o serie de dorinte pot fi satisfacute in mod repetat in timp ce altele nu. Care dintre ele merita si care nu asta e o discutie potrivita de la o situatie la alta, de la un om la altul, in care de ajutor iti poate fi stabilirea de:

Sens(uri) in viata;

Valori personale.

Altfel, ma tem ca esti la cheremul dorintelor hedonice, generate in strafundurile creierului arhaic, ce adesea vor fi in conflict cu acele dorinte ce servesc unor obiective fara vreo relevanta pentru supravietuire si reproducere, cum ar fi, sa meditezi la subiectul de mai sus si sa:

(1) sa stabilesti scopuri pe termen lung;

(2) sa identifici valori personale si sa le ierarhizezi (relativ).

Atentie! Dat fiind consumul urias de glucoza pe care il implica aceasta meditatie, iti sugerez sa o faci pe timpul concediului, eventual in Marabou, ori daca nu e stilul (cazul) tau, poti incepe cu ciocolata suedeza marca Marabou.