glimmer

Zău, credeam că nu se mai termină. Acel coșmar de guvern condus de doamna Viorica Dăncilă, pe care o bănuiesc de MCI (mild cognitive impairment). Și știi ce descopăr cu plăcută surprindere? Nu știi că nu locuiești în capul meu. Descopăr că domnul Ludovic Orban are pricepere. Nu poate fi ușor să negociezi alianțe și să le testezi apoi în parlament. Se exprimă cu claritate și nu face povești (nu delirează, Doamne ajută!), pare cu mintea mai limpede, ia decizii cu fermitate și ar putea fi nevoit să ia măsuri nepopulare. Rămâne să vedem dacă le va lua (probabil din necesitate). Poate pierde puncte electorale, dar pare că și-a asumat acest risc. Iar asta îmi place. Pare un ins curajos care nu se dă lovit în aripă (am votat moțiunea și apoi mă dau deoparte ca să nu mă ”uzez” la guvernare). Nu mi se mai pare individul de care aflam de la Dragoș Pătraru, uitând că dumnealui face emisiuni de satiră (printre alte fapte bune) unde profilul impune hazul pe seama defectelor.

Deja m-am relaxat. Am ieșit din noaptea minții și am senzația tot mai intensă că acest guvern poate face treabă. Pare alcătuit din cetățeni normali, ba chiar și capabili sau, măcar, de bună credință. Au de scos multe castane fierbinți. Fostul guvern a lăsat o moștenire minunată. Cel actual (precum și cel din viitor) are multe ocazii ca să-și demonstreze competențele.  

Fostul a proptit țara-n gard sau pe marginea șanțului după cum ți-e preferința metaforică. Înțeleg că au pus și bombe cu explozie întârziată. Numai când îmi amintesc de măsurile lor și mitocăniile unora dintre ei mi se ridică părul pe spate. Inepții, pălăvrăgeală, delir și praf în ochi. Dar poți citi aici un rezumat cu ce a făcut PSD în ultimii trei ani. Și-au făcut în primul rând un guvern supra-dimensionat ocupat cu nepoți și copii, rude și amante, poți afla din oricare jurnal (cu excepția celor aservite lor). Nu-i niciun miracol (doar pentru pesede) că țara poate funcționa și cu 16 ministere în loc de 26. Abia aștept să-i văd și pe cei 300 de parlamentari (la sfântul Așteaptă?).

Măriri și măriri oferite pe bază de credite bancare. Deci, nu că muncești, ca țară, și produci. Sau că ceea ce iei cu împrumut investești ca în viitor să culegi roadele. Te împrumuți și cheltuiești… tot, ca un adevărat țopârlan, pe socoteala celor muncitori din următoarele generații. La această schemă (aproape) Ponzi a contribuit un profesor de economie care i-a inspirat pe ”experții” de la finanțe și economie. Gândire științifică, bineînțeles. Au făcut un ”experiment” pe întreaga țară cu teoria economică wage-led growth. Rezultatele ”experimentelor” (au fost niscaiva)? Despre ele poți în acest articol scris de Iancu Guda, un meseriaș veritabil. Ne uităm la date, nu după cum simte fiecare prin buzunarele sale (cazuri particulare). Te poate lua cu palpitații și vertij.

Ce poate fi mai păgubos decât puțina minte cu puțina (spre deloc) educație?! Confucius ne învață că adevărata cunoaștere e atunci când ne știm măsura propriei ignoranțe. Având un guvern cu asemenea mințișoare, atoateștiutoare, zău că ajungeam de mâncam bețișoare ca Mr. Bean de revelion. Avea doi invitați pe care i-a servit cu crenguțe date prin magiun și Vinegar îndoit cu apă și mult zahăr. 

E bine și sper (fac și rugăciune) ca acest pesedeu (mare derbedeu), ajuns din păcate în ultimii trei ani un partid ultranaționalist și, evident, xenofob, să dispară în câțiva ani precum PRM-ul lui Vadim, că-i seamănă. Să treacă, măcar, pe tușă. Să se reformeze? Ce glumă bună! Stânga în politica neaoșă trebuie reinventată de la zero.